Am început să scriu acest jurnal al despărţirii de mama pentru că am înţeles că nu pot vorbi despre dispariţia ei folosind cuvintele zile. Am inceput să scriu acest jurnal al despărţirii pentru a da trup singurătăţii care mă inchide ca un edificiu funerar: un cavou înmiresmat al viselor, reveriilor […]
Dragostea de dincolo de moarte este asemeni doliului ce nu ia sfârşit cu adevărat niciodată. Este asemeni unui anotimp în care, odată intrat, sufletul se preshimbă, treptat, ca sub atingerea vântului ce aduce din larg, zile pustii după zile pustii. Este asemeni trecerii care se confundă cu viaţa insăşi: deşi […]
Amintirile sunt bariera pe care o ridic în faţa morţii, căci uitarea nu se poate aşterne, niciodată, peste ea. Scrisul din aceste note este un joc al umbrelor, o convocare a spectrelor, o coborâre în acel adânc al iubirii fără de care făptura mea nu ar putea supravieţui ceasurilor de […]
Să fi fost presentimentul despărţirii cel care m-a împins, cu disperare tandră, să o fotografiez mai mult ca niciodată, în ultimul septembrie care ne-a fost dat? Să fi fost presentimentul despărţirii cel care m-a împins să o privesc, zi după zi, cu o intensitate a dragostei aproape dureroasă? Să fi […]
În lumea în care suntem închişi cu toţii, ca într-o imensă monadă transparentă, nu există decât acest prezent etern care ne devoră cu postările şi cu emoticoanele sale. Trecutul este şters, în vreme ce viitorul nu va mai putea exista. Emoţiile şi visele sunt exprimate condensat şi sterp, ca într-o […]
nu mi-a fost niciodată dor de mine, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a fost dor. n-am exerciţiul dorului, întotdeauna am găsit alături tot ceea ce mi-a lipsit. poate fracţiunea aceea de secundă în care am întins mîna spre cel găsit s-a numit dor şi cînd am găsit un […]
îmi deschizi gândurile către lumea ta, nu pot intra. drumurile largi şi străine mă întâmpină cu toata căldura. n-ar fi greu să păşesc pe ele şi să mă las învăluită în drumeţia aceasta. îţi deschid gândurile către lumea mea, nu poţi intra. drumurile… stăm umăr lângă umăr şi privim fiecare […]
Mi-e dor de oameni, mamă! Aşa frumoşi şi mândri, Curaţi la trup şi suflet Precum îngerii mi-i povesteau Mi-e dor de oameni, mamă! Ştii? înainte să mă nasc Îi creionam prin rai din flori de soc Şi din raze de soare cunune albastre le făceam, Mi-e dor de oameni, mamă! […]
