Atunci când mă întorc în vis, ca spre materia din care ne-am ivit cu toţii, din pântecul genezei, mă întorc spre a revedea un chip al cărui contur îmi este redat doar de lumina părelnică din culoarele nocturne. Ziua, cu a sa mişcare de metronom orb, nu mi-l mai poate […]
Această dragoste de după moarte în care am pătruns, ca într-un culoar ce mă absoarbe, face din timp o materie a nostalgiei. Tot ceea ce îmi părea neutru, indiferent, mut, aseptic, tot ceea ce îmi părea uitat sau abandonat, revine la suprafaţă, ca şi cum, din adâncul de amintiri, o […]
Acesta este primul jurnal al vieţii mele. Cândva, de demult, la vremea teribilismului adolescentin, inspirat de Mircea Eliade şi imbătat de un gust al autenticităţii, am încercat să consemnez în jurnalul meu de liceu tribulaţiile unui elev şui şi hoinar din republica socialistă românia. Dar nimic nu a mai supravieţuit […]
Dar despre jocurile noastre ce aş putea scrie? De fiecare dată când închid ochii, mi se pare că aud mişcarea mării şi mă revăd, alături de ea, în acea dimineaţă de demult în care, aşteptând plecarea din vacanţă, am închipuit, amândoi, un balet stângace pe malul lacului Siutghiol. Era, poate, […]
Dragostea de dincolo de moarte învăluie întreg universul în culoarea pastelată şi melancolică a fotografiei argintate. Tot ceea ce era strălucitor şi intens scade în putere, ca şi cum toamna fără de sfârşit în care am intrat aşterne linţoliul ei peste nuanţele lumii. Dragostea de dincolo de moarte dăruieşte fiecărei […]
Am început să scriu acest jurnal al despărţirii de mama pentru că am înţeles că nu pot vorbi despre dispariţia ei folosind cuvintele zile. Am inceput să scriu acest jurnal al despărţirii pentru a da trup singurătăţii care mă inchide ca un edificiu funerar: un cavou înmiresmat al viselor, reveriilor […]
Dragostea de dincolo de moarte este asemeni doliului ce nu ia sfârşit cu adevărat niciodată. Este asemeni unui anotimp în care, odată intrat, sufletul se preshimbă, treptat, ca sub atingerea vântului ce aduce din larg, zile pustii după zile pustii. Este asemeni trecerii care se confundă cu viaţa insăşi: deşi […]
Amintirile sunt bariera pe care o ridic în faţa morţii, căci uitarea nu se poate aşterne, niciodată, peste ea. Scrisul din aceste note este un joc al umbrelor, o convocare a spectrelor, o coborâre în acel adânc al iubirii fără de care făptura mea nu ar putea supravieţui ceasurilor de […]
Să fi fost presentimentul despărţirii cel care m-a împins, cu disperare tandră, să o fotografiez mai mult ca niciodată, în ultimul septembrie care ne-a fost dat? Să fi fost presentimentul despărţirii cel care m-a împins să o privesc, zi după zi, cu o intensitate a dragostei aproape dureroasă? Să fi […]
În lumea în care suntem închişi cu toţii, ca într-o imensă monadă transparentă, nu există decât acest prezent etern care ne devoră cu postările şi cu emoticoanele sale. Trecutul este şters, în vreme ce viitorul nu va mai putea exista. Emoţiile şi visele sunt exprimate condensat şi sterp, ca într-o […]
