Cei ce mor intră în noi asemeni unui desen delicat de nori: făpturile lor se topesc în făptura noastră, iar gesturile vieţilor lor trecute devin, pe măsură ce sfârşitul se instalează în noi, cele în care simţim propria noastră dialectică a nostalgiei. Cei ce mor intră în noi asemeni unui […]
Am regăsit, împreună, în acest jurnal pe care îl visează inimile noastre unite, trecutul de dinaintea naşterii mele, cel pe care îl bănuiam, ca pe un pastel impresionist, din fragmente de conversaţii, din tăceri şi din contemplarea melancolică a cerului în care mi se părea că te descoperi, ca într-o […]
Şi poate că în profesoara ce oficia, severă şi visătoare, de la catedra ei, veghind discret pe elevul şui ce poposea în cea din urmă bancă a clasei, adâncit în lectura călătoriilor sale verniene, se aduna tot ceea ce comunismul asupru nu îţi ingăduise să devii : în contra istoriei, […]
Iar atunci când închidem ochii, spre a visa împreună, adâncindu-ne în marea de cristale parfumate a dorului, ceea ce se iveşte, miracol plăpând, în faţa privirii noastre eliberate este acel Focşani al grădinilor care ne-a fost casă şi port, amândorura. Căci doar în acest Focşani al nervurilor vegetale mai putem […]
“Visul este o a doua viaţă”. Dacă ar fi să aleg cheia prin care acest jurnal al dragostei şi al despărţirii să fie citit, aş alege drumul pe care Gérard de Nerval îl croieşte în “Aurélia”: un drum al visului care se desparte de realitate, un drum al visului care […]
Mi-aş dori ca vocea din aceste pagini să nu fie vocea mea,ci să devină, treptat şi diafan, însuşi glasul ei. Mi-aş dori ca imaginea din aceste pagini să nu mai fie chipul meu, încremenit în singurătatea doliului, ci să fie chipul ei, luminat de un soare ce este împăcat cu […]
Şi iată că acest jurnal al despărţirii înaintează în timp până spre clipa în care toţi cei din jurul meu se confruntă cu umbra morţii: un oraş închis, un oraş pustiu, un oraş al groazei ,un oraş al contururilor din care nu a mai rămas decât un labirint de străzi […]
Atunci când mă întorc în vis, ca spre materia din care ne-am ivit cu toţii, din pântecul genezei, mă întorc spre a revedea un chip al cărui contur îmi este redat doar de lumina părelnică din culoarele nocturne. Ziua, cu a sa mişcare de metronom orb, nu mi-l mai poate […]
Această dragoste de după moarte în care am pătruns, ca într-un culoar ce mă absoarbe, face din timp o materie a nostalgiei. Tot ceea ce îmi părea neutru, indiferent, mut, aseptic, tot ceea ce îmi părea uitat sau abandonat, revine la suprafaţă, ca şi cum, din adâncul de amintiri, o […]
Acesta este primul jurnal al vieţii mele. Cândva, de demult, la vremea teribilismului adolescentin, inspirat de Mircea Eliade şi imbătat de un gust al autenticităţii, am încercat să consemnez în jurnalul meu de liceu tribulaţiile unui elev şui şi hoinar din republica socialistă românia. Dar nimic nu a mai supravieţuit […]
