(Ed. Lebăda Neagră, Iași 2024)
Jan Cornelius, autor a numeroase volume, în limbile germană și română și bine cunoscut deja de cititori din multe țări, este născut în România, la Rețița, de unde a plecat în 1977, stabilindu-se la Dusseldorf, în Germania .Cunoaște principalele limbi europene, scrie și publică în limba română și germană și are un succes extraordinar cu umorul lui caracteristic. Am scris deja despre umorul și personalitatea lui Jan Cornelius, iar critica de specialitate îi compară umorul cu cel al marelui Chaplin!
Cu unele excepții, recentele volume ale lui Jan Cornelius cuprind notițele zilnice pe care le face în numeroasele sale călătorii prin Europa, pe care le postează întâi pe Facebook – de unde le citesc cu regularitate mulți admiratori, printre care și subsemnata – după care le selectează pentru publicare.
Umorul scriitorului, deși inspirat din viața de zi cu zi, atinge limitele absurdului, ceea ce oferă cititorului nu numai ocazia de a râde în hohote, dar și de a aprecia valoarea literară a textelor sale.
În cartea de față, tema principală este, așa cum o spune și titlul, legată de cearșafurile care acompaniază păturile din hoteluri. Acum câțiva ani se iscase o întreagă discuție pe Facebook despre obiceiul din hoteluri de a băga cearșaful și pătura sub saltea. – și s-a confirmat, din mărturiile comentatorilor, că se practică cam peste tot pe lume. Iată cum descrie autorul reacția oaspeților seara:
„26 aprilie
În Spania, ca și în Franța, există obsesia băgării marginilor păturii cu tot cu cearceaf pe sub saltea la făcutul patului, te vâri în par ca într-un plic și-ți rămîne numai capul afară. Ieri am vorbit cu camerista, i-am dat zece euro ca să n-o mai facă, dar nu s-a ținut de cuvânt. Prietena mea Adriana a pățit exact la fel, în insula Siant Martin. Aș zice că există o conspirație internațională a cearceafurilor, degeaba încui ușa, camerista are cheie și intră….” (p. 24)
Urmează, citate integral, comentariile câtorva citiori de pe Facebook:
„Mariana G-S – Nu numai în Spania și Franța, Jan, la fel e și în Grecia, sufăr din cauza asta de două zile la Salonic.
Jan C. – Deci au pus mâna și pe Grecia!
Mirela R. – Chiar și în Italia fac așa.
Mara T. – Primul lucru pe care-l fac când intru într-o cameră de hotel: trag cu furie cearceafurile afară. Ziua e salvată.
Andreea B. – În spaniolă chiar există expresia „ a se băga în plic” ( meterse el sobre), cu sensul de „a merge la culcare”.
Mariana T. – Și la noi se practică! Și nu știu cum le îndeasă așa tare, că nu am reușit să le scot!”( p. 24)
Experiența mea din Canada, unde locuiesc de peste 40 de ani, ca și cea din călătoriile în Statele Unite, mi-au confirmat existența fenomenului cu cearșafuri prezent și pe continentul nord american și am întâlnit aceeași luptă e oaspeților de a se elibera din „plicul bine lipit”.
Desigur, cartea, fiind un jurnal european, ilustrează multe și variate situații trăite de autor și descrise cu umorul caracteristic, dar am dat atenție, în ceastă succintă prezentare, cauzei care a produs titlul cărții. Se va vedea de ce.
Ajungând așadar la sfârșitul cărții, autorul revine la tema cearceafurilor:
„10 decembrie”
Vreau să spun doar atât: Conspirația cearșafurilor. Este internațională, oriunde pe lume, dacă le dai cameristelor bacșiș să nu-ți mai bage cearșaful cu pătură sub saltea, o zi, două, merge bine, dar brusc se schimbă între ele sau, și mai probabil, își schimbă doar masca și se fac că uită. Dar o bătălie nu este niciodată pierdută, atâta timp cât nu o consideri pierdută, nu voi obosi niciodată să scot pătura de sub saltea, chiar și atunci când nu va mai fi nici saltea, nici pătură. (pp 211, 212)
Și iată, acum, motivul pentru care, la doi ani de la apariția acestei excelente cărți, am revenit la subiectul atât de discutat, analizat, experimentat și folosit ca titlu de carte.
Am avut acum câteva zile ocazia să aflu ceva necunoscut pentru mulți dintre cei care, precum autorul cărții și mulțimea de cititori care și-au exprimat nemulțumirea. Fiind beneficiara unui ajutor guvernamental pentru seniori care locuiesc singuri, în fiecare dimineață vine pentru scurt timp o asistentă socială care mă ajută la mici treburi. Zilele trecute m-am gândit s-o rog să-mi facă și patul.
„Sigur, a spus ea încântată! Când am venit în Canada (e născută într-o localitate la poalele Himalaiei) am urmat o școală în industria hotelieră, știu să fac patul.
Mie mi s-a făcut negru înaintea ochilor.
„Chiar așa?” m-am mirat.
”Da, zice, nu vă facți probleme, știu tot”.
„Te-aș ruga să nu bagi cearșaful și pătura sub saltea, dacă așa v-a învățat”
S-a uitat la mine cu cel mai dulce zâmbet din lume:
„Doamnă, eu am urmat secția Room service, nu eram la curățenie. Dar știu de la fetele celelalte cum se face patul. Toate ziceau că le obligă să bage cearșaful și pătura sub saltea și toți clienții se plângeau. Managerii nu voiau să permită nicio schimbare, erau discuții mereu pe aceată temă.”
N-am aflat de ce regula descrisă e atât de strictă, deși utilizatorii ei indiferent de naționalitate, meserie, stare civilă, orientare politică, sex, religie și altele, urăsc acest procedeu, uniform executat de personalul din industria hotelieră de pe întreaga planetă!
Toronto 21 iulie 2026
