John Berryman: 384
Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă, stau pe mormântul tatălui meu cu mânie, deseori, deseori şi înainte am mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unul care nu mă poate vizita, care şi-a rupt pagina cu totul: mă întorc pentru mai mult, scuip pe mormântul bancherului ăstuia groaznic […]








