Între desemnare și candidatură

Circul care se desfășoară de mai bine de o lună în Patrie amintește printre altele de expresia horațiană circus fallax, adică circul înșelător, pornind de la realitatea romană conform căreia – în traducere ca să n-o lungim-  „în zidul exterior al Circului erau deschise mici prăvălioare în jurul cărora roiau ghicitori, șarlatani și alții”. 

Desemnări peste desemnări, fără sorți de izbândă mai ales că reflectă opțiunea unei singure persoane. Cum ar trebui să fie??? Dacă tot invocăm democrația, adică puterea poporului… Verbul designare, a desemna înseamnă a indica, a arăta, dar nu oricum, nu după placul unuia ci a-l  desemna pentru o funcție quem populus (plebs)  designaverit, pe cel pe care îl va fi desemnat poporul (plebea).  Mai sunt și cele  deis designata, cele desemnate de zei,  dar să nu mergem așa departe oricât de bisericoși ne pretindem… 

Fără nume sau prenume ci doar cu funcție poate fi reținut cel care fără jenă turpitudinem designat, își desemnează propria nerușinare, cam nedemocratic ce-i  drept. 

Cel desemnat devine candidat, candidatus, aspirant la o demnitate publică. Treburile însă nu merg așa cum își dorește desemnatorul și nici candidatul mai ales când petis tamquam Caesaris candidatus, adică te prezinți ca și cum ai fi sigur de alegere. Pot urma faze de paranoie politică precum cea de candidatus immortalitatis, aspirant la nemurire. Dar, cum romanii erau realiști, să nu uităm și posibila  ipostază de candidatus crucis, candidat la răstignire, dincolo de desemnare. 

Până la urmă însă iarăși rădăcinile cuvântului clarifică totul. Candidus e albul purității, albul strălucitor, caracterul curat, sincer, deschis, onest. Ca atare toga candida era printre multe altele, toga purtată de … candidații la funcții publice. 

În nici un caz nu ne vom întoarce la togă și asta  pentru că nu prea se mai produce lână pură dar și pentru că sensurile ei spirituale s-au pierdut demult. Prin urmare putem aștepta o nouă desemnare posibil devenită iarăși candidatură certă de vreme ce „vorbim”  de candidatus dar nu Caesaris ci praesidentis. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *