Horia-Roman Patapievici, „De ce nu avem o piaţă a ideilor”, fragment 1

Argument

Cartea de faţă pleacă de la un articol scris în iunie 1996 pentru volumul omagial pe care Sorin Antohi şi Aurelian Crăiuţu l-au dedicat lui Mihai Şora, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Am optat să scriu nu despre filozofia lui Mihai Şora, ci despre absenţa receptării de specialitate a filozofiei sale pentru a semnala încă o dată lucrul de mult cunos­cut şi mereu deplâns, niciodată depăşit, şi anume incapacitatea pieţei culturale româneşti de a fruc­tifica ideile originale. Am propus atunci o explicaţie bazată pe constatarea că la noi există un soi de hegemonie a culturii generale, care împiedică forma­rea unei veritabile pieţe a ideilor de specialitate. În acelaşi timp, inexistenţa unei pieţe a ideilor are drept consecinţă blocarea acelei deschideri între oameni care face cu putinţă atât identificarea (şi susţine­rea) gândirii originale, cât şi capacitatea de a formula un bine comun. Unde nu există o piaţă a ideilor, nu putem vorbi nici de o realitate comună. Astfel încât blocajului situat la un nivel strict intelectual al receptării trebuie să îi corespundă o imposibilitate endemică de mobilizare a societăţii în jurul unui bine comun. Concluzia articolului era că însăşi noţiunea de realitate obiectivă este pusă în discuţie de absenţa schimbului intelectual şi că numeroasele metehne ale „românilor“, mereu denunţate, niciodată înţelese, sunt consecinţe neaşteptate ale caren­ţelor rezultate din absenţa unui „dialog generalizat al ideilor“ (aşa se numea articolul meu din 1996).

De atunci au trecut unsprezece ani. Mihai Şora a împlinit 91 de ani şi, în ciuda publicării câtorva cărţi şi numere de revistă dedicate personalităţii sale, opera sa de filozof a rămas la fel de lipsită de urmaşi, la fel de săracă în comentatori specializaţi şi la fel de izolată intelectual (în ciuda enormei simpatii cul­turale şi umane de care se bucură autorul ei). În mijlocul vacarmului general şi în ciuda animaţiei pestriţe, la fel de izolaţi intelectual suntem toţi, indi­ferent de calibrul nostru cultural.

Mi-am reamintit de articolul de acum unsprezece ani într-o discuţie de la începutul lui august 2007 cu Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Deplângeam împreună lipsa de recepţie a unor autori, felul în care sunt scrise recenziile despre alţii etc. Mi-am dat deodată seama că termenii în care discutam erau parcă desprinşi din articolul din 1996. Revelaţia că nimic nu se schimbase m-a determinat să revin la teza propusă atunci.

De ce nu avem o piaţă a ideilor
Horia-Roman Patapievici
Editura Humanitas, Colecţia Seria de autor Horia-Roman Patapievici

© Editura Humanitas 2014

Cartea pe care o aveţi acum sub ochi reprezintă rescrierea integrală a articolului din 1996. Argumen­tul a fost amplificat şi clarificat, păstrând neschim­bată teza iniţială. Am încorporat formei iniţiale a articolului alte texte scrise cam în aceeaşi perioadă, care mi s-a părut că luminează mai bine structura argumentului.1 Sub titlul Despre idei & blocaje. O modestă propunere de a regândi cultura română pornind de la ce îi lipseşte, fără a renunţa la ceea ce, în aparenţă, îi prisoseşte, încredinţez acum citi­to­rilor rezultatul acestei rescrieri, în semn de tristă consemnare a faptului că nimic nu s-a schimbat, iar explicaţia propusă atunci, niciodată criticată ori refutată, stă încă, din păcate, în picioare.

Această carte nu ar fi fost niciodată concepută sub forma pe care o aveţi sub ochi fără entuziasmul lui Gabriel Liiceanu şi nu ar fi fost făcută în doar o lună şi jumătate fără răbdarea Lidiei Bodea. Citind articolul meu din 1996, Gabriel Liiceanu m-a îndemnat să îl republic, şi, în dialog mental cu el, am construit apoi cartea. Asistându-mă pas cu pas în alcătuirea ei, Lidia Bodea, prin grija şi atenţia ei, m-a ajutat să transform o scriere tumultuoasă într-un text temperat. Ţin să le exprim aici toată gratitudinea mea. Totodată, vreau să îi mulţumesc şi lui Mircea Mihăieş, care, de când ne cunoaştem, a jucat de fiecare dată un rol important în finisarea tuturor cărţilor mele.