Am început să scriu lapunkt în urmă cu un an. Fireşte, o mai făcusem şi până atunci, dar între timp, mai scăpasem condeiul din mână. Uneori de oboseală, mă stafidise fuga de sine. Alteori, era doar o avangardă pentru bloggereala de uzură, pentru cascadele de injurii aruncate ici-colo de cei […]
O să ţi se spună că e unul dintre acele lucruri pe care nu le poţi trăi de unul singur. O să auzi doar ceea ce vede lumea, pentru că părerile lor, muncite între aparenţe, sub ambalate frumos în discursuri circulante, într-un folclor împrumutat, pe care gurile rele le socotesc […]
Parcă înnebuniseră cu toţii. Erau oameni pastişaţi, care trăiau într-un fel baroc, mascat, în casele lor cartonate de vise de pe fiecare stradă îngustă. În loc de terase aveau balcoane de la care îşi priveau puţinătatea, iar copiii şi-i plimbau într-un ritm aerobic pe aleile dintre blocuri, unde mai vedeai […]
Ce altceva ar fi putut să fie arta fără cenzură decât o poveste foarte lungă? Discutabil acum cine poate exercita prohibiţia, ca şi când ea te-ar face mai aristocrat, cel puţin în gusturi. Aşa îmi pare că au înţeles povestea lui Lars von Trier cei care au pus în faţa […]
Ştiam că oamenii buni nu răsar oriunde. Era himera secolului XXI, să trăieşti printre puţini oameni simţindu-te prea plin. De fapt, toţi trăim îngrămădiţi şi sterpi. Din cauza asta, e mare uluirea când cineva ştie nu să trăiască pentru tine, dar să te facă să trăieşti pentru cei din jur. […]
„Domnişoară, am două lucruri să-ţi spun: Se primeşte şi se dă înapoi” Cartea aceasta nu e o carte obișnuită. Ea nu are pagini și nu are cotor, decât o măduvă din care pleacă numai câte oase lași să îi crească. E cartea ta de om și toată rușinea ta cu […]
„I`ve changed my mind”. Şi aşa încep toate. Mai întâi, e bucuria rebeliunii. E genul de avangardă zglobie pe care ţi-o permiţi şi o trâmbiţezi într-o raclă la care ai vrea să se închine toţi, numai cât să o recunoască. E libertatea ta, unul din puţinele lucruri preţioase pe care […]
Îmi fusese mai dor ca niciodată de toată ambuscada asta. Din bulevardul Bălcescu se dădeau de-a rostogolul copii pentru care timpul avea altă mărşăluire, una dansantă, fără riduri, doar dătătoare de cutele unei şifonări albastre, aşa, ca ochii lor. Aveau hainele doldora de praf, pentru că umblaseră toată ziua după […]
Cei de la Rock FM s-au gândit să dăruiască avangardelor cotidiene un sens. Măcar celor culturale. Toată lumea strigă pentru ceva, dar nu luptă chiar pentru acelaşi lucru. Nu e vorba de luptele de stradă, de împunsăturile de la colţ, de pancardele împrumutate din mână în mână, ci despre micile […]
Am încetat de multă vreme să mă rog pentru lucrurile mari – am decoperit bucuria cererilor simple, cu predicat ochit şi subiect universal, pentru că rareori ceea ce îmi doresc este pentru mine. Am descoperit, din zi în zi, că cerând pentru Celălaltul pus în legătură cu mine, lucrurile se […]
