Eu nu cred în băieţi răi şi oameni de treabă, cu tot atâta putere cu cât sunt convinsă că fiecare în parte poartă în sufletul său o sămânţă bună. Din când în când însă, rătăcind între cele două avatare, unii se gândesc la ceea ce stă dincolo de bine şi […]
Uneori cred că oamenii ţin prea mult la memoria lor. Iartă, dar nu uită. În mintea fiecăruia dospeşte bilanţul de păcate, condica – din când în când scrisă epistolar, de la unul la altul- de paşi greşiţi, de piruiete neelegante moral. Pentru cei din breasla asta, viaţa, într-adevăr, se măsoară […]
“Să vă spun o mică poveste, onoraţi domni. “Femeile caută la bărbaţi ocrotirea”. “Da?” “Da”. Ar fi trebuit să născocesc ceva, să-i ofer o explicaţie mai bună. N-am găsit nimic mai potrivit. Femeia vrea lângă ea un bărbat pe care să-l poată preţui cât de cât. Altminteri are impresia că […]
Acolo, în stradă, oamenii fac lucrurile să pară palpabile. Ca să arăţi lumii ce ai în mână, trebuie ca secretul tău să încapă într-o palmă. Orice idee, orice neputinţă, orice lumină are carnea ei. Una zugrăvită în rime, lipită de o bucată de lemn scuturată în aer, cântată gros şi […]
„Era epoca filmelor de amator şi a gablonţurilor. Lumea se umpluse de banii generaţi de Internet, din care ne trăgeam şi noi partea noastră. La rândul nostru, credeam că nu se va sfârşi niciodată”. Mai târziu, „ne ajunseseră disponibilizările. Zvonul circula de trei luni de zile, iar acum devenise oficial. […]
Am văzut în ochii lor o pastişă colorată. Erau doi oameni pentru care tovărăşia era nu dare de mână, ci ţinere de mână: prelungă, suavă, nevinovată pentru că nu păstra vreun interes, vreo urmă de redută cucerită. Erau doi copiii târzii într-un parc. Mai târziu, am zărit că în urma […]
În orice destin contează povestea. E un fapt de viaţă: oamenii pe care îi iubim ne părăsesc. Dar dacă povestea e scrisă de la sine, atunci finalurile fericite nu sunt utopice, ci doar pline de putere. Mai mult decât atât, dacă ele sunt frânturi din destinul unei femei, atunci ea […]
Dilema postmodernităţii Cruciada democraţiei începe cu o profetică disjuncţie : « secolul XXI va fi etic sau nu va fi deoc ». Aparent, butada semnalată de Gilles Lipovetsky în vederea asumării societăţii postmoderne ca epocă a « amurgului datoriei », cel puţin înţeleasă astfel din punct de vedere moral, presupune o acustică mai puternică decât […]
„A fost ceva în viaţa asta ce n-am putut eu înţelege şi nici nu înţeleg”, vorba lui Tolstoi : cum este posibil ca întreaga cultură să aibă o singură cale de supravieţuire şi o singură primejdie de mortalitate. Cea dintâi se petrece numai atunci când creaţiei i se pune punct. Există […]
