Într-o vreme, am încercat sã ţin un jurnal, în care nu îmi notam întâmplãri sau întâlniri cu oameni din realul imediat. Nu erau nici însemnãri legate de proiectele mele poetice, nici descãrcãri emotive, provocate de crize sufleteşti, ci mai curând meditaţii asupra unor stãri benefice ale spiritului la care îmi […]
Ca scoicile aduse Din largul viu la mal, Vom fi şi noi odatã Smulşi din vârtejul undei Şi aruncaţi pe ţãrmuri Cu învelişul spart. Ne va deschide vântul Şi ne va roade marea Pânã când va rãmâne Din noi numai nisip. Îmbrãţişaţi de ape, Vom prinde în rãstimpuri Ca-ntr-o oglindã […]
Am vrut sã fiu cum nu eram Decât în vis, când izbuteam Sã sparg gãoacea cenuşie Şi sã devin înaripare; Iar frumuseţea mea de-atunci Nu încãpea decât în largul Unui palat, clãdit din gânduri, În care Fiul luminând Nu încetase sã m-aştepte. Cât de aproape se fãcea Departele de neatins! […]
Singurãtatea, ca stare dramaticã de neaflare a locului tãu pe lume, de inadecvare la realitatea din jur, atât de aproximativ tradusã prin cuvântul “stingher”, dacã nu duce pânã la urmã la mizantropie sau sinucidere, atunci ea poate stimula orientãri religioase care fie pledeazã pentru retragerea din cotidianul frustrant în contemplarea […]
Mã-ntreb de ce nu-mi mai rãspunzi La telefon ca altãdatã… Sunt luni de când nu te-am sunat Şi-acum mã tem cã între timp Te-ai strãmutat în altã parte Unde nu ştiu cum sã te-ajung. Nu mai gãsesc în jur pe nimeni Care sã-mi spunã unde eşti. Din cunoscuţii de demult […]
Chiar dacã e plecat Demult din astã lume, El vine uneori În somnul ei de noapte S-o afle, s-o întrebe Cum s-a schimbat în timp. E nou întotdeauna, Ea însã-i tot mai veche Dar sufletu-i tresare Când îi aude paşii În vis, ca la-nceput. El tace. Ea îi spune Ce […]
Cum zãboveam cu cartea-n mânã, Un stol de versuri cãlãtoare Se ridicã dintre coperte Şi-o luã în zbor cãtre fereastrã. Afarã, se roti-n albastru, Pe urmã, prinse sã se-aşeze Pe stâlpi, pe cabluri şi pe scripeţi. Abia atins tot cenuşiul De fire, fiare, utilaje, Pãru atunci sã dea în muguri […]
De câte ori încep sã scriu, Sãlbãticiuni nebãnuite Tresar din fundurile minţii Sã-mi cearã nume şi contur. Însã vietãţile captive, Ajunse-n cuşca de cuvinte, Se zbat sã iasã iar în larg. Dacã le-ascult şi le dau drumul, Nu vor mai şti sã se întoarcã: Pe jumãtate vor rãmâne, Pe jumãtate […]
Tu, care-mi vii când cade noaptea, Şi-mi prinzi aripile de umeri, Aninã-ţi umbra la amiazã, De paşii mei sã pot ajunge Pânã la tine cât e ziuã. Fiindcã atunci când e-ntuneric, Zborul se-ncurcã şi se zbate Neştiind pe unde va sã scape. Dar când în jur mai e luminã, Nu […]
“Sã-ţi tãlmãcesc ce va sã fie”, Zise grãbitã ghicitoarea Luând de pe masã ceaşca-n care Zaţul cafelei nãscocise Un zbor de paşi în semilunã. “Eu pot citi şi-n vas curat”, Rosti cu gândul dus Maria, Scoţând dintr-un sertar o canã Imaculatã ca zãpadã Şi dupã ce privi-nãuntru, Grãi: “Îl vãd […]
