Orice pierdere din lumea vãzutelor poate fi urmatã de un câştig de naturã nevãzutã. Mã gândesc la rolul benefic al naufragiului din romanul lui Daniel Defoe. Pentru Robinson, epava navei pe jumãtate scufundate devine în primã instanţã condiţia dãinuirii sale pe insula necunoscutã. Din ea, eroul îşi ia zilnic unelte, […]
Când scriu, eu din cuvinte Îmi fac o lumânare Şi sui cu flãcãruia În ascunzişul minţii. Acolo, înãuntru, Mi-aratã lumânarea, Sunt plãji pe care timpul Îmi lasã şi-mi ia daruri. Nimic din tot ce capãt Nu pare sã-mi rãmânã Şi totuşi cum se-ntoarce Din nevãzut pierdutul, Când arde lumânarea!
Tatălui meu Îmi e atât de dor de tine Cã cerul s-a golit de pãsãri Şi nu mai cade nici o ploaie: Tot ce-a mijit, se veştejeşte. O aşteptare fãrã saţiu Încetineşte mâna, pasul, Şi nici o vorbã nu mai zboarã, Din casã dincolo de poartã, Nici din departe pânã-n […]
O întâlnea din ce în ce mai des Pe strãzi, la teatru ori în parcuri, Întotdeauna însoţitã De-un domn înalt şi-o fatã blondã. Ar fi putut sã se prezinte, Sub un pretext scornit în pripã, Dar sub privirea ei ca marea El nici nu putea sã mai respire. Mergea în […]
Auzi cum înfloresc pe ceruri norii, Cum se desfac în stoluri de petale, Catifelând asprimile din gânduri? Întotdeauna, când îţi laşi privirea Sã plece-n larg, începi a te desprinde Din cenuşiul trist al neclintirii. Ah, libertatea de a fi tu însuţi E fuga de acasa, rãspândirea, Dorul ca cineva sã […]
Într-o vreme, am încercat sã ţin un jurnal, în care nu îmi notam întâmplãri sau întâlniri cu oameni din realul imediat. Nu erau nici însemnãri legate de proiectele mele poetice, nici descãrcãri emotive, provocate de crize sufleteşti, ci mai curând meditaţii asupra unor stãri benefice ale spiritului la care îmi […]
Ca scoicile aduse Din largul viu la mal, Vom fi şi noi odatã Smulşi din vârtejul undei Şi aruncaţi pe ţãrmuri Cu învelişul spart. Ne va deschide vântul Şi ne va roade marea Pânã când va rãmâne Din noi numai nisip. Îmbrãţişaţi de ape, Vom prinde în rãstimpuri Ca-ntr-o oglindã […]
Am vrut sã fiu cum nu eram Decât în vis, când izbuteam Sã sparg gãoacea cenuşie Şi sã devin înaripare; Iar frumuseţea mea de-atunci Nu încãpea decât în largul Unui palat, clãdit din gânduri, În care Fiul luminând Nu încetase sã m-aştepte. Cât de aproape se fãcea Departele de neatins! […]
Singurãtatea, ca stare dramaticã de neaflare a locului tãu pe lume, de inadecvare la realitatea din jur, atât de aproximativ tradusã prin cuvântul “stingher”, dacã nu duce pânã la urmã la mizantropie sau sinucidere, atunci ea poate stimula orientãri religioase care fie pledeazã pentru retragerea din cotidianul frustrant în contemplarea […]
Mã-ntreb de ce nu-mi mai rãspunzi La telefon ca altãdatã… Sunt luni de când nu te-am sunat Şi-acum mã tem cã între timp Te-ai strãmutat în altã parte Unde nu ştiu cum sã te-ajung. Nu mai gãsesc în jur pe nimeni Care sã-mi spunã unde eşti. Din cunoscuţii de demult […]
