Atunci când întârzii, în serile alunecând în iarnă, în faţa clădirii grave şi melancolice a şcolii comerciale care ne-a fost port şi casă, mi se pare că din zidurile sobre vocea ta se desenează limpede şi visătoare, asemeni unui caier de fum ce străbate întinsul de fum al nopţii de […]
Mamei mele, Mihaela Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat de viu în vastul penitenciar care devenise patria sa […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
Puţine opere din literatura română posedă efervescenţa melancolică a textelor din “ Romanul epistolar” imaginat de Radu Stanca şi de Ion Negoiţescu. Editat în urmă cu aproape patru decenii şi republicat acum în ceea ce este o ediţie definitivă, romanul celor doi este nu doar o capodoperă, ci şi testamentul […]
Şi de ce oare, în toţi aceşti ani ai despărţirii, am ales să fotografiem marea, mereu şi mereu, de parcă am fi simţit că, din adâncul de spume, un glas şi un chip al dragostei se ivesc, întruchipate de undele ce aleargă, când graţioase şi melancolice, când aspre şi neînduplecate, […]
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial,mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic pe acest fundal ce cuprinde nuanţele infinitezimale ale mişcării sufleteşti. Selecţia […]
Imperfecţiunii mele solitare tu i-ai răspuns, mereu, cu stenica lumină a dragostei ce luminează, neîncercată de îndoială. Căutărilor mele neliniştite tu le-ai opus limpezimea vieţii ce aşteaptă să fie turnată în destin. Nu am fost întreg ,cu adevărat, decât în preajma ta şi alături de tine: inima ce bate acum, […]
Şi fiecare cuvânt scris pe ecranul acestui calculator este un alt pas care mă apropie de moarte- mărturie a trecerii, el este asemeni minutarului care dezvăluie curgerea vieţii care nu mai este decât un vast, solitar purgatoriu. Textul se smulge din carnea zilelor mele şi devine patria în care ne […]
Doliul nu mai cunoaşte alt timp decât pe acela al rememorării. Singurul soare care mai răsare deasupra întinsului său este acela al melancoliei, iar singurul murmur care mai atinge fiinţa izolată în purgatoriul său este ecoul glasurilor celor care au fost. Doliul ne-a transportat, o dată cu moartea ta, pe […]
Şi poate că acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este cronica, delicată şi fragilă, a exilului în care moartea ta ne-a aşezat, ca într-o criptă încărcată de ecourile zilelor care au fost. Niciodată cu adevărat acasă între cei care trăiesc, mereu cu privirea aţintită spre cerul de noapte în […]
