Şi iată că, într-una din acele seri în care, eliberată de lestul zilei, privirea purtată de dor ajunge către adâncul de semne al memoriei noastre, am desluşit, asemeni unui joc graţios al văzduhului, mişcarea de pescăruşi ce înconjura silueta noptatecă a licelui în care, de demult, atât de demult, paşii […]
Comunismul este un regim care ia în serios literatura. Indiferenţa faţă de cuvântul scris ar fi o probă de iresponsabilitate ideologică. Totalitarismul, ca edificiu destinat să încadreze întreaga societate, nu îl poate ignora pe scriitor. Iar complicitatea cu tirania este unul dintre rolurile în care acesta poate fi distribuit. Primul […]
Cei care de demult, atât de demult, aşterneau scrisori şi dedicaţii graţioase pe paginile de gardă ale cărţilor lor visătoare întârziau în acel anotimp al liniştii despre care îşi închipuiau că va fi unul fără de capăt, asemeni unei amieze de toamnă, prelungite în amurg. Cei care de demult, atât […]
Şi poate că destinul se ascunde, enigmatic, în acest straniu algoritm al maşinilor digitale : precizia cu care sunt convocate amintirile risipite în postările ce păreau pierdute în marea de sunete şi de cuvinte este precizia cu care visele se înfăţişează, noapte de noapte, spre a mă înconjura, cu volbura […]
În traducerea elegantă şi precisă a Marinei Vazaca, biografia lui Dostoievski scrisă de Henry Troyat are subtilitatea unui roman. În centrul acestei naraţiuni ample se află cel care a vrut să fie nu doar un artist, ci şi un profet. Dincolo de viziunile şi de fantasmele sale se află o […]
Căci finţa care s-a trezit, în dimineaţa ce a urmat morţii tale, nu mai era cel ce fusesem, cândva : în anotimpul în care aveam să intru, nimic din vechea mea viaţă nu mă mai putea însoţi, ca şi cum, aflat în faţa unei mări ce ce nu cunoaşte capăt, […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
Un singur glas se mai distinge în acest anotimp fără de capăt al doliului: glasul fiinţei unite care am devenit, prin moartea ta. Un singur chip se mai iveşte din acest peisaj lichid, locuit de duhuri şi de himere călătoare, ca de nişte fiinţe ale adâncului mării: chipul fiinţei unite […]
Neliniştea care îl locuieşte pe Camus nu este absentă nici din textele sale de călătorie: schiţe ale paginilor care vor veni, laborator de idei şi spaţiu de rezonanţă, consemnările celor două călătorii în Americi sunt şi un portret al scriitorului însuşi. Alegerile sale, îndoielile sale, pasiunile sale, toate se află […]
Undeva, între sinapsele calculatorului ale cărui clape bat în dimineţile solitare, ca un cântec al dragostei, se află duhul tău, eliberat de trup şi una cu rândurile pe care mi le dictezi în vis, asemeni unei îmbrăţişări din care mă desprind, înlăcrimat. Căci nu în mormântul bătut de vânt şi […]
