Peripeții de vacanță

După trei ani am ieșit, însfârșt, cu copiii, pentru o mică vacanță într-o frumoasă regiune din preajma capitalei Canadei, Ottawa. Sincer, m-am bucurat să revăd autoruta spre destinație, cu locurile ei special amenajate pentru opririle necesare. Aceste locuri au, în afară  de stații de benzină, niște centre amenajate cu restaurante, buticuri de amintiri, puncte sanitare și altele, totul organizat pentru plăcerea și bunăstarea călătorului.

La ora lunch-ului ne-am oprit deci la un asemenea centru. Cum la restaurantele cu fast food erau cozi, am găsit un magazinel unde erau sandviciuri, sucuri, înghețate și tot felul de alte preparate. Plus jucării! De altfel, am constatat ceva foarte interesant: copiii au înțeles exact cum să obțină ce vor: în timp ce preocuparea principală a păriților e hrana lor, ei se duc la raftul de jucării, aleg ceva, așteaptă ca părinții să ajungă la casă și acolo pun direct pe tejgheaua de plată pachetelul cu ce vor ei. Părinții ar putea refuza, dar se strânge lume și e complicat să faci educație când alții își așteaptă rândul, așa că educația se amână și copilul își câștigă jucăria.

La acest mic magazin, eu și fiul meu am ales niște sandviciuri gata preparate, el cu salată de thon, eu cu salată de ouă, una din fete și-a ales un pachețel în vid cu două ouă tari descojite, iar ceilalți, altele asemenea. Eram cinci, mesele aveau doar patru scaune, dar se puteau aduce scaune de la alte mese. Erau foarte grele, bune pentru halterofili! Am avut noroc, era acolo o tânără zdravănă care tocmai curăța mesele și ea ne-a ajutat cu scaunele. Ne-am așezat, fiecare cu pachețelul lui, toate transparente pentru ușurința alegerii de către cumpărător.

Sandviciurile erau pe felii pătrate de pâine, din aceea moale, cum e pe continentul nord american. Două felii una peste alta și apoi taiate pe diagonală, care dădeau un triungi, pus alături de un alt triunghi similar. Foarte aspectuos. Un pachet perfect, transparent, cu formă atrăgătoare.

Fiu-meu și cu mine am început să căutăm locul de deschidere a pachetului. Imposibil de găsit. Și nici scule ascuțite nu aveam la noi, ca să-l crăpăm. Noroc cu aceeași fată zdravănă cu mătura
, care ne-a arătat secretul – căci într-adevăr, secret era, n-am fi ghicit în vecii vecilor! – spunându-ne că toată lumea are probleme cu aceste ambalaje.

Pachețelul cu ouă fierte a fost la fel de misterios, dar, copiii de azi sunt mai obișnuiți cu ambalajele, fata a reușit să deschidă pachetul și sa prindă la timp unul din ouă, care aluneca în cădere liberă spre podea. I-a oferit un ou mamei.

Ou tare, cu ce merge? Evident, cu sare. A, zice nora mea, mă duc să caut sare! Și dusă a fost. Nici sandviciul meu cu salată de ouă n-avea de loc sare în el. După vreo 20 de minute, a apărut dezolată: nu a găsit sare nicăieri. Iată deci că nu mai putem consuma sare în locurile publice, mi-am spus, propunându-mi ca data viitoare să-mi iau cu mine o mică rezervă de sare în geantă.

Ouală cele aluneacoase au necesitat însă și șervețele de masă. Nicăieri niciun șervețel. Cea mică ne dă ideea să căutăm hârtie de șters pe mâini la toalete, dar cea mare a atenționat-o asupra uscătoarelor cu ventilație, nu cu hârtie. Ne-au salvat niște kleenex-uri din geanta mea. În restul excursiei am umblat în poșetă cu șervețele de masă.

Am rezervat una din zile pentru a vizita, la Ottawa, National Gallery, care este într-o superbă clădire proiectată de renumitul arhitect Moshe Safdi. Clădirea a fost inaugurată în 1988, în prezența primului ministru al Canadei de atunci, Brian Molruney. Fiul meu avea 9 ani și regretatul meu soț, Emil Lerner a fost inginerul care a calculat rezistența structurală a clădirii. Am fost atunci invitați toată familia la inaugurare și, pentru noi, clădirea are o semnificație foarte specială!

Suprafața muzeului e uriașă, ne-am rupt picioarele. Eu eram vlăguită și una din fete mi-a propus să gust niște m&m. M-am făcut de râs: deși de 40 de ani în Canada, nu cunoșteam celebrul produs m&m, niște bombonele colorate umpute cu ciocolată. Am cumpărat și familia a imortalizat momentul când am gustat prima bombonică.

Desene de Adelaida Mateescu