Tigaia

Acum câțiva ani, influențată de campania de denigrare a teflonului ca fiind toxic, m-am hotărât să-mi cumpăr o tigaie din cele nou apărute și cu o persuasivă publicitate a acelorași calități ca ale tigăilor cu teflon, anume că nicio mâncare nu se lipește de fundul ei dar, în plus, avînd calitatea de a fi rezistentă la folosirea ustensilleor metalice, interzise în cazul teflonului.

Mi-am cumpărat două, una mare și una mică pentru ochiuri. Ambele garantate pe viață. A cui viață – a tigăilor sau a cumpărătorului, asta nu era specificat. Eram fericită cu cea mică, făceam și clătite în ea, mititele, dar excelente. Nu se lipea nimica pe fundul ei și a rezistat câțiva ani.

Dar, cum spune vorba românească un necaz nu vine niciodată singur, acum, în plină pandemie, cu ordin de stat în casă, magazine închise și un ger canadian de minus 20 de grade, am constatat deodată că tigaia mică – utilizată mai des decât cea mare – și-a terminat viața pentru care fusese garantată și, când am făcut niște ochiuri în ea, s-au lipit de fund atât de insistent, încât au ajuns ferfeniță pe spanacul din farfurie, unde ar fi trebuit să aterizeze, conform reclamelor, într-o secundă. Nici chiar la jumări de ou fundul tigăii n-a fost rezonabil. Totul se lipea! Numai niște pește prăjit în mult ulei a fost respins de fundul tigăii și nu s-a lipit!

E clar, îmi trebuie una nouă. Și, cum contactul direct dintre oameni e – acuma- totalmente interzis (până acuma tehnologia îl desființase doar parțial) am comandat una la Amazon.ca (cel din Canada), diferit de Amazon.com (cel american), unde numai americanii comandă. Și, din cauza pandemiei, pachetele se lasă în fața ușii, ca să se elimine contactul uman. În State au fost cazuri de furturi de către vecini, mie încă nu mi s-a întâmplat asta.

Am comandat duminică, livrarea era anuțată pentru joi seara (chiar azi!). A doua zi, luni, am văzut că pachetul a fost expediat cu livrare joi. Peste o oră văd că pachetul a fost livrat și e în fața ușii. Caut, nu e. Unde să reclam? La „Serviciu clientelă” scrie: „Vă stăm la dispoziție”, dar nu era dat niciun număr de telefon sau adresă email unde să explici problema.

Îmi luasem adio și de la tigaie și de la plata prin cartea de credit (obligatorie când comanzi), dar mi-a venit ideea să-l consult pe fiu-meu din California, el comandă des pe Amazon.com. Îl sun, îi explic treaba, el, profesor de computere, îmi trimite un link să mă conectez cu ceva să vadă el ecranul meu. Manevra electronică nu mi-a reușit (deh, nu-i specialitatea mea!), dar el a găsit pe Google la „clienți canadieni sătui de Amazon (pissed off customers)” un număr de telefon unde să reclam. Am sunat, mi-au răspuns și m-au întrebat adresa și codul poștal.

Când tipul a auzit codul a spus că eu, fiind în Canada, aparțin de Amazon.ca, dar el se ocupă cu Amazon.com, în State. A adăugat că mă poate transfera în Canada, să-i explic problema, ca el s-o transmită agentei de la Amazon.ca. I-am spus povestea, accentuând pe imposibilitatea de a fi fost un furt. După niște minute bune de așteptare a apărut pe linie o tipă amabilă, care mi-a spus că în dosar vede că tigaia mi-a fost livrată, dar lipsește fotografia pachetului plasat în fața ușii, pe care cel care livrează e obligat s-o atașeze. M-a sfătuit să mai aștept până joi seara și, dacă nu primesc tigaia, s-o sun. Fie îmi vor livra altă tigaie, fie imi vor restitui costul.  Unde s-o sun? întreb. Caută ea și îmi dă același număr ca cel dat de fiu-meu.

Ăsta-i pentru State, zic. Nu contează, ei ne transferă, răspunde madama. Am fost mulțumită de ea, am declarat asta într-o anchetă ulterioară.  Mi-a urat zi bună, văzuse că in Canada era frig. Da’ ea unde era? În Bahamas!

Azi, joi, aștept tigaia. Hai, zic, până vine, să mă tund. Singură, în baie, peste chiuveta acoperită cu plastic. Mi-am scos ochelarii – cum tot nu văd în spate, ce mai contează că fără ochelari nu mai văd nici în față? Data viitoare voi povesti aventura tunsului!

Desene de Adelaida Mateescu