TRANSATLANTIC. Sylvia Plath- Maci în octombrie

Sylvia Plath

Maci în octombrie

 

În dimineața asta nici norii ieșiți de după soare nu-și pot duce rochiile

Nici femeia din ambulanță

A cărei inimă roșie înflorește, miraculos, prin palton

 

Un cadou, un dar de iubire

Cu totul neașteptat

De la un cer

 

Palid și înfricoșător

Care-și aprinde monoxizii de carbon de la privirile

Mohorâte și năuce de sub pălării

 

O, Doamne, ce sunt eu

De-mi urlă- aceste guri târzii

Într-o pădure ninsă de brumă, în zorii albăstrelelor

Sylvia Plath ( 27 octombrie, 1932- 11 februarie, 1963) poetă și prozatoare americană, născută la Boston, Massachusetts, una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite poete, nu numai în lumea anglofonă.  A fost căsătorită cu poetul Ted Hughes și au locuit atât în Statele Unite cât și în Anglia, împreună cu cei doi copii.  După o îndelungată luptă cu depresia și câteva încercări de a-și lua viața, s-a sinucis în iarna anului 1963 la Londra, într-un apartament neîncălzit. Prima poezie i-a fost publicată în Boston Herald în 1941, pe vremea când avea doar 9 ani.  Dintre cele mai cunoscute poeme ale sale, Ariel, este un extraordinar text despre singurătate și moarte.  The Bell Jar  (Clopotul de sticlă), publicat în 1963 este un superb roman semi-autobiographic, „o carte arhetipală care oglindește propria experiență, indiferent cât de distorsionată e imaginea reflectată în oglinda”  (Marjorie Perloff)

 

Sylvia Plath

Poppies in October

 

Even the sun-clouds this morning cannot manage such skirts.
Nor the woman in the ambulance
Whose red heart blooms through her coat so astoundingly —

A gift, a love gift
Utterly unasked for
By a sky

Palely and flamily
Igniting its carbon monoxides, by eyes
Dulled to a halt under bowlers.

O my God, what am I
That these late mouths should cry open
In a forest of frost, in a dawn of cornflowers.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *