Sylvia Plath
Maci în octombrie
În dimineața asta nici norii ieșiți de după soare nu-și pot duce rochiile
Nici femeia din ambulanță
A cărei inimă roșie înflorește, miraculos, prin palton
Un cadou, un dar de iubire
Cu totul neașteptat
De la un cer
Palid și înfricoșător
Care-și aprinde monoxizii de carbon de la privirile
Mohorâte și năuce de sub pălării
O, Doamne, ce sunt eu
De-mi urlă- aceste guri târzii
Într-o pădure ninsă de brumă, în zorii albăstrelelor
Sylvia Plath ( 27 octombrie, 1932- 11 februarie, 1963) poetă și prozatoare americană, născută la Boston, Massachusetts, una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite poete, nu numai în lumea anglofonă. A fost căsătorită cu poetul Ted Hughes și au locuit atât în Statele Unite cât și în Anglia, împreună cu cei doi copii. După o îndelungată luptă cu depresia și câteva încercări de a-și lua viața, s-a sinucis în iarna anului 1963 la Londra, într-un apartament neîncălzit. Prima poezie i-a fost publicată în Boston Herald în 1941, pe vremea când avea doar 9 ani. Dintre cele mai cunoscute poeme ale sale, Ariel, este un extraordinar text despre singurătate și moarte. The Bell Jar (Clopotul de sticlă), publicat în 1963 este un superb roman semi-autobiographic, „o carte arhetipală care oglindește propria experiență, indiferent cât de distorsionată e imaginea reflectată în oglinda” (Marjorie Perloff)
Sylvia Plath
Poppies in October
Even the sun-clouds this morning cannot manage such skirts.
Nor the woman in the ambulance
Whose red heart blooms through her coat so astoundingly —
A gift, a love gift
Utterly unasked for
By a sky
Palely and flamily
Igniting its carbon monoxides, by eyes
Dulled to a halt under bowlers.
O my God, what am I
That these late mouths should cry open
In a forest of frost, in a dawn of cornflowers.