Considerată pe nedrept un fel de Cenușăreasă, incapabilă de a stârni și păstra interesul cititorilor, epigrama pare, azi, o specie minoră a poeziei, foarte apropiată, prin mesaj, de caricatură, dacă ar fi să o asemănăm cu desenul. Scoate, de obicei, în evidență, îngroașă trăsături ale persoanelor cunoscute, mizează pe acel ceva care se vede cu ochiul liber, imposibil de disimulat. Își permite luxul să arate cu degetul, să biciuiască defectele, să țină, în poanta de final, respirația congenerilor iubitori sau nu de literatură. Prin aceasta, șochează, incomodează, restricționează, inhibă. Dacă incisiva caricatură, sora epigramei, într-un fel, pare să câștige teren, demonstrând că poți plăti cu viața, pentru că nu ai știut să faci concesii, pentru că ai creat la fel cum ai gândit, din dragoste de artă (ne-a demonstrat-o, cu asupra de măsură, în ianuarie 2015, sângerosul episod de la ”Charlie Hebdo”, celebrul jurnal parizian de satiră), epigrama își restrânge vădit aria de acțiune, se resoarbe-n alte genuri ori specii literare, își estompează unghiurile și caracterul tranșant.
Epigramiștii sunt, în era digitală, pe cale de dispariție. Fitilul scurt al acestei specii literare este întreținut cu pasiune de câțiva profesioniști ai cuvântului scris ori rostit. Richard Sârbu sau, mai precis, Rișu, pentru cei foarte apropiați, este unul dintre aceștia, epigramist timișorean versat, care a ținut multă vreme în sertar, cu, aproape, timiditate de adolescent, piese rare ale unei povești nesfârșite despre oamenii de lângă noi. Am insistat destul de mult pe lângă profesorul de la Catedra de limbi slave să-și publice epigramele. Prima mea întâlnire cu textele dumnealui s-a produs acum ani buni, pe când eram studentă la literele timișorene. Era într-un amfiteatru. Profesorul s-a ridicat exuberant și, atent la accente și tonalități, a citit cu maximă pasiune, de pe o foaie mică, niște catrene. A fost aplaudat la scenă deschisă.
Cunoscător al subtilităților limbii române, teoretician al relațiilor semantice, cititor împătimit, Richard Sârbu scrie dezinhibat, cu nerv, atent la ritmul și intensitatea frazării, la jocul iscat din potrivirea cuvintelor, a sunetelor. Se simte foarte bine în lumea epigramelor sau a paragramelor, în spațiul acela literar îngust, când aspru, când acid, când cald, când glacial, țesut în logica echivocului, greu de supus regulilor. Cine-l cunoaște știe că acest nobil practicant al jocurilor de cuvinte se lasă furat, adesea, de armonia imprevizibilă a lecturii cu voce tare. Epigramistul trebuie să aibă un control foarte bun asupra cuvintelor limbii în care scrie. Să aibă the Sense of Style ”simțul stilului”, cu o sintagmă care a făcut înconjurul lumii, lansată, în 2014, de psihologul cognitivist, canadianul Steven Pinker. Relațiile semantice, toată dinamica întrețeserii de sensuri, denotative și conotative, susțin corpul fragil și simplu, în esență, al epigramelor. Auditoriul devine piesă esențială în cucerirea unor astfel de paradoxale și efemere spații ludice.
La origine, în Antichitate, epigrama era o inscripție în proză, mai apoi, în versuri, gravată pe diverse statui, morminte, trofee, cu scopul de a duce mai departe amintirea unui erou sau a unui eveniment. În modernitate, ea devine poem satiric, de mici dimensiuni, care mizează pe libertatea de expresie, pe jocul precis cu forma și sensurile cuvintelor, pe tonul caustic și derutant de autentic. Racine, Boileau, Voltaire, Rousseau, maeștri incontestabili ai artei literare, s-au exersat în câmpul generos al epigramei. La noi, Alexandru Macedonski, Păstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu sau, mai aproape de zilele noastre, Mircea Ionescu-Quintus. Gândirea ingenioasă, în cazul acestora, e asociată cu un soi de naivitate asumată. Năstrușniciile stilistice la care se ajunge, prin forțarea notei, pot să-i pună în mare încurcătură pe autori. Riscul face parte, însă, din aura de inedit a epigramei.
Figura paragramei permite mutații de sens și reconfigurează limbajul, în cazul de față, cel epigramistic. În 1967, lingvista Julia Kristeva, a publicat un articol, în revista ”Tel Quel”, Pour une sémiologie des paragrammes, care viza, printre altele, infinita dinamică a semnificației, la nivelul limbajului poetic. Paragramele permit coincidențe și divergențe pe care limbajul uzual le ocolește, din permanenta nevoie de satisfacere a normelor prestabilite. Epigrama îi oferă cuvântului șansa de a nu rămâne în zona lui de confort cotidian, îl împinge înspre aria uzanțelor rare, a practicilor care-și așteaptă neîncetat utilizatorii. Observația pătrunzătoare provoacă, scoate din sărite, dar, în același timp, deschide fereastra dialogului, pentru cei atenți la nuanțe, creativi și extrem de curioși.
Volumul de față, Epigrame & Paragrame, cuprinde un grupaj de texte poetice, încadrabile la subspecia epigrame. Secțiunile Moravuri și năravuri, Chelia – podoabă capilară, Căsnicia, bat-o vina, Peripeții școlărești la L.B.L., Vivat academia! Vivant professores! mărturisesc despre fenomenala capacitate a lui Richard Sârbu de a stârni curiozitatea cititorului, de a face acrobații stilistice cu final neașteptat. Profesorul se află la vârsta la care își permite să privească atent cum viața își păstrează instinctual formele, aromele și sevele secrete, în numele unei repetiții generice, căreia nu i se poate sustrage nimeni.
Epigrama adună balanțele temporale, trecutul și prezentul, tânjind, programatic, după perspectivele unui viitor incert. Un aer de atemporalitate traversează versurile. Epigrama mușcă din profilul caracterial, poate să lase urme profunde, dar nu abdică niciodată de la principiul bunei funcționări a limbii, în toate resorturile ei. Adevărul e transferabil, cu energiile sale, de la o epocă la alta, fără a fisura iremediabil arcul semantic al clipei, fără a dinamita volutele înțepătoare ale ironiei, satirei, umorului insinuant. Richard Sârbu ne arată, încă o dată, cu har, cu zâmbet discret, ancorat în timp, cât de vulnerabili putem fi în fața uriașei treceri prin paragrama fascinantă a vieții.
(prefață la Richard Sârbu, EPIGRAME & PARAGRAME de ieri și de azi, Timișoara, Editura Mirton, 2019.)
