Ar putea fi un cadou 2 în 1: o carte de citit, neapărat de citit, care pledează cauza lecturii. Volumul, splendid lucrat, se cheamă ”Citește! Te rog citește” și a fost publicat la o editură care scoate o parte semnificativă dintre cele mai elegante cărți care apar pe piața editorială de la noi: Baroque Books and Arts. Autoarea, Felicitas von Lovenberg, s-a născut în Germania, în 1974, a crescut în Münsterland și a studiat istorie modernă la Bristol și Oxford. În 1998 a fost cooptată în redacția de foiletoane a cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung; mai târziu a condus departamentul de literatură. Din 2016 este redactor la Editura Piper.
Revenind direct la carte: ”acest volum nu are în vedere cititul unor texte funcționale, nici înțelegerea rapidă a e-mailurilor, a articolelor, a blogurilor sau a știrilor, ci lectura propriu-zisă, bună, adevărată, frumoasă li profundă. Lectura aceea bine știută de cei cărora li s-a întîmplat măcar odată să nu se mai îndure să stingă lumina sau să renunțe la o întîlnire sub un pretext străveziu, doar pentru a continua să citească. Mă gîndesc la acele lecturi intense, care te fac să uiți cît este ceasul sau unde te afli, să-ți ignori foamea și setea, iar când îți ridici privirea de pe pagină, lumea în care te afli să-ți pară, o clipă, străină și curioasă.”
Cartea aceasta despre frumusețea – aș plusa spunînd, de neocolit a – cărților este scrisă de cineva îndrăgostit. Sau, poate și mai adecvat, de către o reflexivă îndrăgostită de cărți. Pentru că demersul pe care îl urmează în această carte Felicitas von Lovenberg e unul care, în numele unei relații foarte calde cu lumea cărților, desface, în foarte convingătoare linii de analiză, dimensiunile acestei pasiuni nobile. Trei sunt secțiunile mari ale cărții – i) Cititul. La ce bun?; ii) Cum citim? Cînd, unde, cât de des – și când e cazul să încetăm; iii) Ce să citim? În căutarea lecturii potrivite. Iar (sub)temele – incitante și numeroase. Selectiv dintre acestea din urmă: ce face lectura creierului; lectură și simțul critic; magia bibliotecilor; lectură și singurătatea; lectură cu voce tare sau lectură în gînd; analog sau digital; citit și băut/citit și mîncat; viteze de lectură; conviețuirea cu personajele literare; canon de lecturi; lecturi despr lectură.
Mai menționez – e și în carte, în capitolul despre ”cartea potrivită la momentul potrivit” – și lista celor 10 drepturi inviolabile ale cititorilor, în formularea lui Daniel Pennac: 1.dreptul de a nu citi; 2. dreptul de a sări pagini; 3.dreptul de a nu citi o carte până la capăt; 4.dreptul de a reciti; 5.dreptul de a citi orice; 6.dreptul la bovarism (adică de a interpreta romanul ca pe o realitate); 7.dreptul de a citi oriunde; 8.dreptul de a răsfoi; 9.dreptul de a citi cu voce tare; 10.dreptul de a tăcea.
Desigur, cititorii au și îndatoriri. Pe jumătate în glumă: inclusiv pe aceea de a citi această carte J
P.S. A propos de frumusețea acestei cărți, ea e tipărită pe Cocoon Offset. Și, ne spun editorii, faptul că au făcut această alegere a determinat ca, în locul unor hârtii nereciclate, impactul asupra mediului a fost redus cu: 1 046 kg de deşeuri • 155kg de dioxid de carbon • 1 547 km parcurşi în medie de o maşină • 30 515 litri de apă • 1 693 Kwh de energie • 1 700kg de masă lemnoasă. Stil și superclasă de la prima pagină pînă la ultima. Cu o copertă regală! ȘI cu o copertă regală!
