Când eșecurile sunt bune

Cărțile, ca niște sclipiri în noapte, ca niște supernove, îți luminează mintea și-apoi dispar. Și ceea ce credeai că ai învățat, odată cu ele. Multe cărți despre succes, dar puține despre eșec. Totuși eșecurile sunt mult mai dese și te pot învăța mai multe decât succese. Probabil că ar trebui să ne scriem propria carte, cu toate lecțiile pe care le-am învățat din eșecurile noastre. Am observa probabil că multe lecții sunt asemănătoare. Dar puțini au curajul să recunoască ce greșeli au făcut, de teama de-a fi judecați, de a nu decădea în ochii adoratorilor. E mai frumos să ți se spună cât succes ai, ce viața bună ai și cum de reușești să le faci pe toate, chiar dacă în background numai tu știi cum te zbați, cum ai îndurat zi de zi tot felul de obstacole pe care nici nu le visaseși, cum te-ai târât făcând slalom prin zeci de emoții. Cu toții știm că viața este destul de complexă, dar încercăm mereu să o simplificăm. Partea mai puțin plăcută este că dăm impresia celorlalți că totul este mult mai ușor decât pare și că și ei ar putea să urmeze exemplul. Dar când încearcă eșuează, evident – acele „ceva-uri” care conțin marile secrete se lasă descoperite cu greu. E mai ușor să renunți.

Una dintre puținele cărți despre eșec, care m-au impresionat și m-au bucurat, este cea cumpărată dintr-un impuls, când rătăceam cu ochii la zecile de cărți dintre-un anticariat din centru. Deși sunt la curent cu marea majoritatea a cărților de la editura Publica, de aceasta nu auzisem, sau poate cândva, în trecut, citisem pe copertă cuvântul „interzis” – eșec – și trecusem repede mai departe, de teamă să nu se lipească de mine. Scott Adams – Cum să eșuezi la aproape orice și totuși să câștigi la scară mare – creatorul benzilor desenate Dilbert. Alte cuvinte care au căpătat rezistență în mintea mea erau – „benzile desenate”-, asta pentru că nu știam mare lucru despre ele și credeam că nu înțeleg, dar și pentru că nu auzisem în viața mea de Dilbert. Dar, fiindcă mi-am promis să-mi înfrâng rezistența când întâlnesc domenii necunoscute (drept urmare, acum sunt mult mai informată și foarte încântată de cărțile de istorie, științe, zoologie, fizică, biologie sau economie), am cumpărat cartea să văd ce are de învățat un creator de BD. Și s-a dovedit că un creator american de BD are mai multe să mă învețe, prin eșecurile sale, prin căutările sale (unde m-am identificat destul de mult, acum întregindu-mi ideea că nu sunt „anormală”), decât marii lideri și bogați ai lumii.

Recenzie pe care nu o voi face, pentru că am intuiția că fiecare, în peregrinările sale, va găsi drumul până la ea sau altele asemenea. Nu e vorba despre autor neapărat sau despre această carte, ci despre răspunsurile pe care le urmărim avizi, însingurați și dezorientați în viața de zi cu zi. Pentru că puțini îți spun să nu te sperii de eșecuri, nu le ocoli, caută să înveți din ele, chiar dacă pe multe le vei repeta. Că nu ești un om pierdut dacă nu înveți din prima, că avem voie să greșim, avem voie să cădem, să ne simțim umiliți până la cer, să suferim, să ne retragem, dar să nu renunțăm. O luăm de la capăt conștienți că data viitoare va fi mai bine. Și dacă data viitoare nu va fi totuși mai bine, poate că a treia, a patra, a zecea oară va fi mai bine.

Pentru mine, în aproape trei decenii de viață, uneori nici a zecea oară nu a fost mai bine, dar ce contează, sunt mai puternică acum și știu că nu e capăt de lume. Poate că nu am cea mai optimistă gândire, dar pentru mine funcționează atunci când viața mi-a mai pregătit câte un „cadou”, dar nu din cel așteptat și dorit; îmi spun: „se putea și mai rău, sunt lucruri mai rele pe lumea asta”. Poziționându-mă astfel, starea pe care o am și atitudinea mea față de noua provocare se schimbă. Știu că sunt doar momente, vin și trec, iar tu te mai schimbi puțin, mai înveți puțin despre tine.

Am primit și eu multe refuzuri, ca și autorul, și de fiecare dată, cel puțin până acum 2-3 ani, credeam că e nedrept, găseam vinovați. Însă acum știu că aceste refuzuri vin cu lecții, aceste refuzuri sunt de multe ori oportunități! Mie nu mi-a spus nimeni niciodată asta și atunci când citeam într-o carte a unui lider sau altul, credeam că sunt nesinceri, că o spun să dea bine.

Ceea ce contează, indiferent de lucrurile neplăcute sau cele reușite, este că trăiești. Și atât timp cât trăiești poți să o iei de la capăt. Sună clișeic, dar e prea puțin înțeles, în esență.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *