Cum ne putem înțelege?

Anturajul te duce în diferite părți, și dacă nu ești atent, te face să-ți ratezi calea. Poți să revii la ea, dar uneori nu mai ai timp și nici putere să reiei ceea ce ai alungat sau negat o vreme îndelungată. Toate astea din cauza temerii de schimbare, din cauza temerii de a face cu tine ceva, cu viața ta. În general, crezi că răspunsurile se află la alții, că de alții depinde soarta ta. De acord, într-o anumită măsură depinde, însă totul ține de ceea ce decizi tu să faci, dacă n-au decis cumva părinții când erai mic și au și investit în asta (vezi marii tenismeni, gimnaști etc.). Răspunsurile se află și au fost mereu la tine. Țin de optimism, de perseverență, de căutarea sensului vieții. Când crezi că ești în pericol, pleacă de acolo, dacă nu se mai poate salva nimic! Nu te mai ține de frânghia care pârâie la fiecare mișcare. Fie că e vorba despre o relație, căsnicie, job, prietenii, medii nocive, vecini, conflicte familiale, este dreptul tău să te protejezi. Nu aștepta să se întâmple tragedii ca să faci ceva! Nu aștepta să te îngrași, ca să te apuci de sport; sau să te îmbolnăvești, ca să începi să mănânci cât de cât sănătos; sau să fii agresat/ă până să alegi să pleci; sau să fii umilit/ă la serviciu mereu, până clachezi etc. Sunt foarte multe lucruri din viața noastră care nu merită eforturi.

Totodată, se găsesc multe lucruri care merită efort, dar noi credem că este mult prea greu pentru noi să facem asta. Dacă nu avem motivația necesară, este posibil să eșuăm. Eu am avut motivația necesară să muncesc pentru a strânge bani de facultate. Am avut motivația necesară pentru unele scopuri bine definite. Dar nu am avut-o când m-am luat după părerile celorlalți, nebăgând de seamă cât de părtinitoare sunt sau ce conflicte de interese există.

Frica de schimbare m-a ținut în loc mult timp. Dar cel mai mult, frica de ceea ce cred ceilalți despre mine. Mă gândeam la părerile celorlalți, în timp ce lor nici că le păsa. Asta înseamnă când îți consumi resursele pentru altcineva și nici nu-ți dai seama. Și cu cât mă gândeam mai mult la ceea ce cred ceilalți despre mine, cu atât le dădeam mai multe motive să se gândească… în sensul rău. Suntem suma gândurilor noastre. Ele ni se citesc pe față, oricât am încerca să le ascundem. Emoțiile ne trădează, celălalt își dă seama dacă este ceva în neregulă cu noi. Dacă ne simțim bine și suntem veseli, atragem oameni care vor să stea în preajma noastră. Nu și invers.

Ascultarea celuilalt. Schimbarea

Mi-am făcut obiceiul din a nu fugi de oamenii, cel puțin de majoritatea. Sunt unele persoane care sunt irecuperabile. Stau și-i ascult pe cei care doresc să-mi vorbească, oricât de greu mi-ar fi, câteodată. Oamenii au nevoie să fie ascultați, eu am nevoie să fiu ascultată. Și oferim atât de puțină ascultare… când celălalt ne povestește de lucrurile importante din viața lui, precum copilul, animalul de companie sau istoricul bolilor sale, tindem să ne îndepărtăm cât mai repede, deoarece nu suntem pregătiți să intrăm în starea lui, să empatizăm cu el. Din cauză că nici noi nu avem parte de înțelegere, nu suntem dispuși să oferim sprijin. Răceala dintre oameni se amplifică.

Așa că data viitoare, oricât ați dori să vorbiți despre voi, acordați-i o șansă și celuilalt. S-ar putea ca ulterior să vă observe și să vă asculte și el. Astfel învățați compasiunea sinceră pentru semen. La fel cum ne este greu să ne ascultăm respirația, la fel de greu ne va fi să-l lăsăm pe celălalt să vorbească și, totuși, trebuie să o facem, trebuie să-i aducem alinare, ca să primim alinare. Poate nu de la el, în cele mai multe cazuri nu primim răsplata de la cel căruia i-am făcut bine, ea vine de la oameni necunoscuți, din surse necunoscute.

Ascultarea noastră. Schimbarea

Cred că una dintre cele mai mari temeri este să ne ascultăm. Să rămânem singuri cu noi și să observăm ce ne spunem, cu sinceritate. La început, vor fi reproșuri: că nu am făcut aia, că nu am ajuns unde doream (sau am crezut doar că vrem să ajungem acolo?), că am fost prea asprii cu ceilalți sau prea slabi, că ne-am lăsat folosiți etc. După ce trece această furtună a reproșurilor, se poate întrezări lumina, se pot întrezări lucruri bune. Ideile care s-au împlinit, cum ne-am comportat în unele situații, faptul că suntem mai buni decât cei cu care ne-am comparat atâta timp, realizările pe care le-am avut, oamenii care se află în jurul nostru și multe alte motive pentru care suntem recunoscători. Începem să cernem falsele dorințe de cele autentice. Începem să ne întrebăm ce suntem noi, ce vrem să fim, unde vrem să ajungem. Fără să luăm singuri această decizie, nu putem să ne schimbăm, deoarece la orice lucru pe care ni l-ar spune celălalt, căpătăm rezistențe, nu dorim să ascultăm, credem că are ceva cu noi, că vrea să ne schimbe.

Bine, sigur că vrea să ne schimbe și, de multe ori, în propriul său avantaj, care nu este neapărat și-un avantaj personal. Dacă soția vrea să te schimbe, încercând să te învețe să gătești și să duci gunoiul, ca ea să aibă grijă de copil, nu este ceva de rău. Dar dacă ea te manipulează mereu să-i dai bani și soacrei, pretinzând că nu are, în timp ce voi suferiți, nu cred că schimbarea este oportună. Sunt mii de exemple, sigur aveți câte unul personal.

Ceea ce vreau să spun este că numai când ceva se aprinde, acel ceva care vă face să vă opriți și să vă gândiți mai bine, atunci poate începe schimbarea interioară. E posibil să fie a mia oară, să fi auzit atâtea îndemnuri și reproșuri de la mulți oameni și niciunul să vă facă să vă gândiți mai bine la cele auzite. Dar, într-o zi, ceva se va schimba în interior. Asta nu se întâmplă neapărat când vă oferă cineva o sugestie sau chiar vă ceartă. S-ar putea ca, văzând ceva pe stradă, să vă facă să cădeți într-o gândire profundă, sau în timp ce observați oamenii în parc, în gări, aeroporturi, mall-uri etc.

Cu cât citiți, vedeți și auziți mai multe (și nu neapărat de la televizor), cu atât sunteți mai aproape de a vă pune întrebări. Și cu cât sunteți mai singuri, cu atât trebuie să vă îndreptați atenția către voi.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *