În 1942, în camera unui hotel din New York, Max Ernst pictează Europe after rain II. Tabloul reprezintă viziunea sumbră a unui neamț refugiat în Statele Unite asupra continentului European, aflat la acea dată într-unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa: cel de-al Doilea Război Mondial.
Peisajul este în general văzut ca înfățișând Europa aflată în ruine, într-o atmosferă apăsătoare și de angoasă, o imagine apocaliptică și prin urmare profound negativă. Tabloul atrage însă atenția prin două elemente. În centrul tabloului se înalță ceva asemănător unui trup uman. Este o formă întunecată, dar care iese în evidență prin poziția dreaptă și chiar grațioasă. Pe de altă parte, în deplin contrast cu pământul, cu dezastrul produs de mâna omului, se află seninătatea și calmul cerului, care par că nu aparțin aceluiași peisaj și al cărui rost este greu de înțeles.
Aceste două elemente ne indică însă faptul că, într-un mod paradoxal, unul dintre cele mai pesimiste viziuni asupra sorții Europei de după război, conține poate și cel mai optimist mesaj în ceea ce privește viitorul continentului nostru. Deși este de nerecunoscut, Europa stă dreaptă, vizibil afectată, dar de neclintit și cu un nou țel: de a aduce pacea și prosperitatea în lumea răvășită de război, iar calmul imperturbabil al cerului par să prevadă toate aceste lucruri.
Sigur că această interpretare pur subiectivă poate părea puțin deplasată, având în vedere viziunea suprarealistă a pictorului și interpretările date de criticii de artă tabloului. Intenția este însă una nobilă. Aceea de a arăta că indiferent de situație și chiar în cele mai critice momente, când totul părea pierdut, a existat credința că Europa va rămâne în picioare, deși nimic nu părea să indice acest fapt. Este o nouă viziune, a unui continent care aproape răpus de război, reușește să supraviețuiască și mai mult decât atât, să își unească forțele, să își depășească starea dinainte de război și să devină unul dintre cei mai influenți actori de pe scena internațională.
Astăzi, în anul 2015, când Uniune Europeană este mai puternică și mai consolidată decât niciodată, când pace domnește de mai bine de cinci decenii, când probleme ca sărăcia și boala țin de domeniul particularului, ne este greu să ne imaginăm că Europa va mai trece vreodată prin asemenea experiențe. Și totuși, Comisia Europeană a denumit anul 2015, Anul European al Dezvoltării. Destul de greu de înțeles la prima vedere, având în vedere că Europa se numără printre cele mai bogate și dezvoltate continente.
Astăzi, există însă alte probleme cu care lumea se confruntă: terorismul, atacurile cibernetice, crizele financiare și bancare, problema energiei și a petrolului. În ultimii ani, Europa s-a confruntat cu astfel de probleme: criza din Kosovo, ultima criză financiară din 2008, criza din Spania și Grecia, criza din Ucraina sau amenințarea Rusiei. Toate aceste episoade ne arată o dată în plus că Europa trebuie să rămână în continuare vigilentă, că trebuie să se implice din ce în ce mai mult în rezolvarea problemelor care apar, că trebuie să vină cu idei inovatoare pentru a putea face față noilor provocări.
În 1950, când Jean Monet și Robert Schuman au gândit proiectul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, au avut în vedere două aspecte esențiale: prezervarea păcii și creșterea nivelului de trai. Sunt obiective îndeplinite în mare parte, având în vedere că astăzi un război franco-german pare aproape imposibil, iar civilizația europeană este una dintre cele mai dezvoltate și prospere. Totuși, aceste probleme rămân încă de actualitate, dar sub alte forme. Problemele cu Rusia încă există și sunt din ce în ce mai presante, iar pe de altă parte, încă există țări extrem de sărace, care au nevoie urgență de ajutor.
În cele ce urmează, voi încerca să prezint două proiecte concrete, care dovedesc că obiectivele din 1950 rămân actuale și voi arăta preocuparea Uniunii Europene de a îndeplini aceste obiective. Pentru primul dintre ele, acela al prezervării păcii, mă voi referi la noul proiect al Uniunii Energetice, iar pentru cel al creșterii nivelului de trai, voi încerca să prezint proiectul Comisiei Europene, 2015 Anul European pentru Dezvoltare.
Uniunea Energetică este un proiect care are ca scop principal obținerea independenței energetice a Uniunii Europene și care se bazează pe trei obiective: securitatea distrubuției de energie, sustenabilitatea și competivitatea. Este un proiect care a fost impulsionat de amenințările repetate ale Rusiei de a stopa furnizarea cu energie și de criza din Ucraina. În comunicarea Comisiei cărtre Parlament cu privire la Uniunea Energetică, sunt prezentate date care arată că UE importă 53% din necesarul său de energie și că se află pe primul loc în topul importatorilor de energie. Pe de altă parte, o Uniune Energetică în care toate statele membre să respecte o legislație comună, ar oferi europenilor, pe lângă un consum de energie sigur, la prețuri accesibile și locuri de muncă și creștere economică.
Un alt aspect inclus în proiectul Uniunii Energetice este preocuparea statelor europene pentru mediu înconjurător, prin asigurarea unei energii cu emisii scăzute de carbon, cu dezvoltarea unei tehnologii și a unor produse industriale cât mai eficiente.
Până în 2030, obiectivul Uniunii este de a realiza economii de energie de cel puțin 27%, iar Comisia a prezentat deja și modul în care dorește să ajungă la acest rezultat. În primul rând se dorește uniformizarea legislativă în domeniul energetic pentru toate statele membre și diversificarea aprovizionării cu gaz, în principal din zona Mării Mediterane și a Alegeriei. De asemenea, se dorește dezoltarea infrastructurii și a tehnologie care să poată susțină un astfel de proiect, numai pentru următorul an preconizându-se investiții de aproximativ 200 de miliarde de euro.
Este un plan extrem de ambițios, dar vital pentru viitorul Europei, care are nevoie de independență absolută pentru a-și realiza și celelalte obiective, fixate de către Comisie în proiectul 2015 – Anul European pentru Dezvoltare.
Așa cum spuneam și mai sus, un obiectiv major al părinților Uniunii Europene a fost acela al creșterii nivelului de trai, obiectiv realizat având în vedere situția economico-socială a Uniunii. Aria de interes a Uniunii Europene se extinde însă din ce în ce mai mult. La momentul actual, Comisia Europeană are în jur de 3000 de delegații externe împânzite în întreaga lume, care asigură reprezentarea Uniunii Europene, dar care în acelați timp sunt interesate de bunul mers al țării în care se află.
Anul 2015 este un an special pentru Uniunea Europeană. Este primul an dedicat acțiunilor Uniunii pe plan internațional. Acest fapt arată în primul rând nivelul de maturitate la care a ajuns Uniunea Europeană. Încă de la învestirea Comisiei, președintele Jean-Claude Juncker a anunțat că cel puțin în următorii 5 ani, niciun nou membru nu va adera la Uniunea Europeană, informație care arată tendința de consolidare a comunității europene pe plan intern, dar și dorința de implicare în acțiuni pe plan internațional, în ajutorarea țărilor sub-dezvoltate. Inițiatorii acestui proiect își doresc să se implice în probleme grave precum eradicarea sărăciei, respectarea drepturilor omului, a democrației, a libertăților fundamentale și a statului de drept, buna guvernare a statelor, egalitatea de gen, solidaritea și justiția socială, ș.a.m.d.
Deși și până acum Uniunea Europeană se implica în ajutorarea a aproximativ 150 de state precum India sau țările din America Latină, începând cu acest an, 75% din fondurile alocate vor fi redirecționate către cele mai sărace state din lume, în principal cele aflate în Africa, pentru că așa cum spunea Jean Juncker, atât timp cât în fiecare zi (în Africa) mor de foame 25 000 de copii, Europa nu și-a încheiat misiunea. Europa are responsabilitatea de a schimba această situație.
Și România va oferi asistență pentru dezvoltare în sectoare precum: tranziţia spre democraţie; agricultură şi dezvoltare economică durabilă, protecţia mediului şi energie durabilă, educaţie şi sănătate, iar principalele zone în care își va desfășura activitatea sunt: regiunea extinsă a Mării Negre (Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Armenia şi Azerbaidjan); regiunea Orientul Mijlociu şi Nordul Africii (Egipt, Tunisia, Libia, Palestina, Irak) şi Afganistan.
Europa noastră are înainte un plan extrem de complex de urmat, dar are niște obiective pe care nu puteam decât să le încuviințăm. Probabil că cel care explică aceste obiective cel mai bine și care are viziune cea mai de ansamblu asupra viitorului și locului pe care îl va avea Uniunea Europeană în lume, este tot președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care spunea în timpul discursului rostit în fața Parlamentului European din 15 iulie 2014: Nu vreau o Europă care să fie un simplu spectator pe arena istoriei. Nu vreau o Europă care să îi observe pe ceilalți în timp ce aceștia întreprind, acționează, avansează. Aș vrea o Europă care să se afle în mijlocul terenului, o Europă care să joace ca înaintaș, o Europă care câștigă, protejează, există și este un model pentru ceilalți.
Europa lui Jean-Claude Juncker este aceeași cu Europa lui Max Ernst : aflată în centrul atenției, domină întreg peisajul și este exemplu pentru toți cei care o înconjoară. Este o Europă care imediat după război începe un lung proces de redresare și consolidare pe plan intern, dar și de impulsionare și deschidere de drumuri în plan extern. Țelul Europei de a aduce pacea și prosperitatea în lume continuă și astăzi, însă ține de fiecare dintre noi și de implicarea noastră pentru ca această misiune nobilă să poată fi dusă la îndeplinire.
Marele Premiu la concursul de eseuri „Europa Noastră” organizat de www.europunkt.ro
