Aş vrea s-adorm pe cineva în cânt,
alături să-i şed şi să-i fiu.
Aş vrea să te legăn, aş vrea să-ţi descânt,
Să-ţi intru-n somn, să-ţi ies din somn târziu.
Aş vrea să fiu doar eu din casa toată
ce-ar şti; azi-noapte-a fost cam ger.
[…]Aş vrea lăuntric sunet şi de-afar’ să poată
Urechea mea să prindă în tine şi-n cer.
E linişte-apoi. Ochii larg i-am deschis,
Privirea mea pe tine odihneşte;
Şi-n ea te ţin gingaş şi te scap în vis,
Când în beznă ceva se clinteşte.
(Rainer Maria Rilke, De spus la intrarea-n somn, trad. Ioana Pârvulescu, Bucureşti, Humanitas, 2007)
