Providenţa a voit aceasta: din ziua când am îndreptat primii noştri paşi în această frumoasă ţară, Ea a revărsat binecuvântările sale asupra faptelor noastre. Cu ajutorul Ei am putut străbate această lungă trecere de vreme, încongiurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o încredere şi o iubire cari au fost răsplata cea mai dulce a silinţelor noastre spre propăşirea şi fericirea lui.
Vroim a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimei universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu; de a veni în ajutorul acelora dintre dânşii ce întreprind lucrări speciale sub direcţiunea profesorilor lor sau pentru tipărirea teselor; cum şi de a da subvenţiuni acelora cari, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studiile.
[…] Facem danie de pe acum Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii publice o casă ce se va clădi pe cheltuiala noastră, de pe planurile aci alăturate, pe un loc aşezat în faţa palatului nostru.
Aşezământul va purta numele de Fundaţiunea universitară „Carol I“. […] Alegând noi înşine locul viitoarei clădiri, am vroit ca ea să se ridice aproape de reşedinţa noastră, adică sub ochii şi sub ocrotirea noastră.
(Fragment din epistola adresată de Carol I Consiliului de Miniştri, publicată în Monitorul Oficial în luna mai 1891).
