Mineriada din iunie 1990 nu este un accident, ci expresia, articulată şi premeditată, a unei viziuni despre societate şi viitor. Hoardele care torturează, arestează, intimidează şi devastează sunt purtătoarele unui mesaj al Frontului Salvării Naţionale. Cei care li se opun, studenţi, intelectuali, membri ai pardidelor democratice, nu aparţin României. Ei se cer izolaţi şi neutralizaţi.
Mulţumirile lui Ion Iliescu către mineri închid acest cerc al infamiei. Preşedintele Republicii legitimează acţiunea forţelor extralegale, ce au uzurpat, timp de două zile, un monopol al statului. Fesenismul este o religie a urii. Marele ei preot, Ion Iliescu, se adresează oştirii care luptă sub stindardul ei. Ţelul acestei acţiuni- acela de a elimina, o dată pentru totdeauna, ideea de opoziţie. Şi de a face că tăcerea umanimităţilor totalitare să domine,din nou, România. După 24 de ani, scenele din iunie 1990 sunt chipul, netrucat şi terifiant, al barbariei.
I hope you rot in hell!