Încep prin a spune că nu are corespondent în literatura română, că, dacă undeva s-a pus mai stringent ca oriunde altundeva problema originalităţii, aici e locul şi ilustrarea ei, că sintagma ,,ce a vrut să spună autorul”, în cazul de faţă e perimată, că plăcerea spusului şi a scrisului (în […]