Și viperele contemplă toamna.  Sunt magnetice, silențioase.  În zori, trupul meu pare Că e-n asfințit. Câtă moarte  E-n gâtul ulciorului  Zdrobit din întâmplare.  Culeg cioburile  Ca pe-un adverb spart. Le-nchid în preajma izvorului.  Soarele lăcrimează.  Din șapte -n șapte ani, Toamna îmi curăță vorbele de cenușă.  Colinele din mine seamănă […]