MUSICA PURITAS DOMINICA (fastul ceremonios… )

chiar dacă adesea nu are nimic cu realitatea, probează încă o dată că în muzică, precum în poezie cum scria Horatius, e permis orice, în înțelesul nobil al expresiei.  Marșul pentru ceremonia turcilor compus de Lully pentru „muzicalizarea” Burghezului gentilom a lui Moliѐre, rămâne o capodoperă rezultată din „descoperirea” Orientului de către Occident. Să nu căutăm însă nimic turcesc. Inevitabil, mai apropiat de realitate e Lully cu Marche Royal. Mai mult chiar monarhul devine Apollo tot la Lully. Fastul impus de maiestate devine superlativ la Charpentier în Marche de Triomphe. Și totuși parcă Haendel rămâne suprem cu fastul închinat sosirii reginei din Saba. De reținut că în esență fastul muzical e cel care s-a păstrat dincolo de realitatea trecută, mai mult sau mai puțin veridică.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *