Varia…

desemnează o multitudine de situații cel mai adesea contradictorii, după cum urmează: variae sententiae, păreri diferite, bellum varia fortuna, război cu rezultate schimbătoare, varia victoria, victorie când de-o parte când de alta; dar mai ales animus varius, spirit  nestatornic.  

Am amintit aceste sintagme în primul rând pentru că evenimentele din ultima vreme – nu le-aș numi chiar planetare… – probează o varietate incontestabilă, inconfundabilă prin actori dar și o formă ne varietur a realității în timp.

În cea mai mare democrație a lumii zice-se, unde ai voie să lichidezi fizic adversarul dar pentru asta ești blestemat – sacer esto zice dreptul roman- adică executat, un răspânditor de vorbe foarte apreciat poate și pentru că a știut de partea cui să fie, este eliminat la propriu de la microfon fiind deci o victimă sua lingua; mai pe românește a pierit pe propria limbă. Nu e primul, cert nici ultimul, avându-l ca ilustru antecesor pe Cicero, dacă e să-l așezăm într-o tradiție generoasă. Nici o astfel de crimă însă nu se justifică. 

Ceea ce rămâne însă sub semnul întrebării ca o exagerare inutilă e faptul că „omenirea a fost zguduită de moartea tânărului…”. O exagerare disprețuitoare în măsura în care e greu de crezut că omenirea în ansamblu a auzit de victimă chiar și când era în viață. Sau să înțelegem că nu toți suntem oameni, doar o parte care formează… omenirea. Desigur depinde pentru cine a vociferat…

Tot în această  perioadă a avut loc o vizită interstatală, putem zice iarăși cu rezonanță aproape planetară – după unii- din care nu putem să nu reținem cuvintele celui mai (presupus) puternic om al planetei, după care „nu există în afară de America și Marea Britanie alte state care să fi făcut atâta bine omenirii”.  Dacă ești invitat la masă se cuvine să lauzi gospodina dar parcă lauda de sine nu dă bine chiar dacă ești musafirul cel puternic; pe de altă parte, din exemplul roman care, după cum am mai scris, le aparține transatlanticilor, oriunde te-ai afla e bine să atragi atenția cine e cel mai potent. Erorile nu sunt permise. Poate totuși, ca umorul să fie complet până la cumplit,  la cele două binefăcătoare superlative absolut ale omenirii trebuia adăugat „și URSS”. Mai aflăm „pe surse” că este pentru prima dată când un cuplu prezidențial este plimbat cu caleașca regală. Fals: întâietate a avut cuplul Ceaușescu, președintele lângă regină, primind ulterior o distincție care i-a fost revocată după execuție.  

Tot de dincolo de ocean (nu că aceștia de dincoace ar fi mai buni…) ne parvine imbecila supoziție cum că o primă Doamnă,  nu oricare ci cea a Hexagonului, ar fi … bărbat partu, la naștere adică. În loc să ignore ignobila și jegoasa propagandă, micul Napoleon și distinsa Brigitte s-au lansat într-un proces absolut jenant. Păcat de ei, indiferent că ne sunt sau nu apropiați.  Nu pot să nu amintesc de regretatul (pentru că era june) Heliogabalus, „înmormântat” în… Tibru la 18 ani, căruia, printre altele i-a fost suspectat și sexul  deși avusese trei soții, însă a patra, parteneră în fapt era bărbat. Modele(le) nu se schimbă. Dar, pentru mult trâmbițata egalitate de șanse firesc ar fi să se cerceteze și sexul avut la naștere de unii masculi.

Concluzii nu putem trage căci mitocănia, răutatea și prostia sunt eterne, iubite chiar de consumatori. Nici interdicțiile nu sunt o garanție căci stă la pândă libertatea cuvântului. Să înțelegem lecția romană dacă suntem în stare: Cicero considera că „ceea ce e propriu poporului roman e libertatea (politică)”. Regretabil dar tocmai el nu a înțeles în final că jignirile și insultele veninoase  oratorice nu au nimic cu libertatea cuvântului căci scrie înțeleptul Quintilian, precum în vechea comedie „libertatea limbajului cu talentul trebuie să fie împlinită”… și nu altfel.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *