Oare…

cine se ascunde în spatele anumitor instituții cu certă tentație coercitivă la nivel național? Cât valorează anumite institute aruncătoare de sonde strâmbe, ne-am lămurit nu demult la nivel de Țară. Nu alegerile au fost catastrofale, acestea reflectând opțiunea electorilor, ci raportul dintre acestea și sondările prezentate ca (aproape) infailibile. Am mai scris-o și o repet: ar fi corect să știm cine stipendiază aceste așa zise institute,  platforme, cât sunt de private (de  bun simț). Desigur ce ne-am face fără Rusia și China și Inteligența Artificială? 

În acest context cam tulbure, un nou sondaj (se pare că și-au revenit…) scandalizează lumea: mai mult de jumătate, sau cam atât, dintre români laudă comunismul, iar peste 60% îl consideră retroactiv desigur, pe Nicolae Ceaușescu un bun conducător. 

Apare în acest caz o problemă: avem –  adică se au ei pe sine – două instituții de Stat: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și  Consiliul național pentru Studierea Arhivelor Securității. Straniu: nici una supusă planului național de austeritate.  În privința Consiliului nu putem avea dubii, rolul acestuia fiind clar acela de a elimina periodic persoane indezirabile în peisajul politic, fie prin publicarea de documente, fie prin fabricarea unora cu posibilitatea (recent s-a vădit acest aspect) retragerii acuzațiilor… definitive și irevocabile. Totuși  fenomenul nu va mai putea funcționa prea mult după 35 de ani,  în măsura în care în unele cazuri noi vor fi necesare investigații ale vieții intrauterine a suspectului aetatis causa, tinerețea spunându-și cuvântul.  

În ceea ce privește însă Institutul  menționat, dacă rezultatul sondorilor e fie și parțial adevărat, înseamnă că nu își are rostul, Institutul adică, de vreme ce în câteva decenii nu a reușit să  convingă de caracterul malefic al  comunismului, asta în ciuda faptului că printre „savanți” se află și cunoscători din familie ai ascensiunii Statului încriminat. De fapt nu e foarte limpede cu ce se ocupă „cercetătorii”. Și apoi, dacă dorim dreptate istorică ar fi necesară înființarea încă a unui CNSAS, de data aceasta un Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Sclavagismului, după cum am propus odinioară, care să înceapă cu demascarea imperialistului Nerva Traianus, ucigașul stegarului dac al Țării de atunci. 

Mergând mai departe, constatăm că amintitele institute sau instituții -cam tot aia e – probabil totuși conștiente de ineficiența lor, trec pe coerciție. Dar, evident nu toată lumea e de acord. Și pe bună dreptate. Interzicerea totală nu face decât să stârnească mai tare, să incite, adică să genereze o falsă pace conform lui si vis pacem para bellum. Cum bine s-a remarcat deja, nu se poate pedala pe interdicții totale, totalitare în fapt. Din cele parșiv sugerate rezultă că vajnicii „cercetători” sau ce sunt, ne condamnă să fim asemenea activiștilor comuniști care luptau împotriva obscurantismului religios fără să fi citit Biblia. Și totuși, de vreme ce erau acele Cercuri ale adevărului științific, implicit se recunoștea că trebuie să existe și unul neștiințific. Nu văd ce ar putea fi malefic în a lectura un volum de poezii suave intitulat Țara de peste veac, reeditat în 1997, doar pentru că autorul e Nichifor Crainic. Și multe altele. În privința nazismului german: cu orice risc, pentru a înțelege sursa primară, la fel de odioasă într-adevăr precum colonialismul… civilizator, e bine sau rău să fie lecturat Mein Kampf, apărută și  la noi în 1994 la editura craioveană Beladi. Tocmai pentru a se ști ce combatem. 

În fine, menționez excelentul volum recent Statul național legionar, al distinsului universitar Florin Müller, din lectura căruia putem deduce printre multe altele că dacă o luăm pe panta interdicțiilor, vom ajunge să nu mai avem în bună sau mai curând rea măsură cultura națională a secolului XX și nu numai. Ar fi păcat, jenant chiar…

Foarte recent, Napoleon (IV) , adică Emmanuel Macron anunța că va recunoaște Statul palestinian: „rezolvarea problemei poporului palestinian pe baza dreptului acestuia la autodeterminare, inclusiv la realizarea unui stat palestinian independent. Ne pronunțăm pentru o conferință  internațională”. Totuși, citatul e din Nicolae Ceaușescu, Raport la cel de al XIII-lea Congres al PCR. Asta nu înseamnă că a fost un conducător bun, mai ales că așa ceva oricum nu  există…

Până la urmă interdicțiile în marele spectacol al societății, oricât de legiferate, reprezintă ceea ce numeau străbunii noștri interdicere histrionibus scaenam, adică a le interzice histrionilor, actorilor, scena.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *