Între târg(uială) și iarmaroc

Avem în română un incitant sinonim pentru iarmaroc:  bâlci. Nimic latinesc, întâmplător sau nu. 

Revenirea aleșilor europeni, mai vechi (de preferință), mai noi, a stat din nou sub semnul sustenabilității, indiferent de naționalitate, religie, sex, etate, partid dar nu și de interese. Ca întotdeauna, îmbrățișările, pupăturile, zâmbetele, chiar râsetele, mai mult sau mai puțin sincere, lingușirile, adică datul cu lingua pe mâinile și obrăjorii anumitor doamne(?) sugerau un spectacol cam grotesc având în vedere că urma împărțirea prăzii rezultate din alegeri, la care nimeni nu iartă; și-apoi, spectrul unui război atât de dorit în care, oricum, nu sucombă nici un ales al neamurilor. Sinceră era doar supărarea pe cei care nu sunt cu noi, deci sunt împotriva noastră, deși aleși și aceia, vădind încă o dată cât de găunoasă e așa zisa democrație comunitară: ca între potăile… comunitare; liderul latră, iar haita scheaună. 

Spectacolul parlamentar european generează imagini bizare, desprinse dintr-o realitate poematică pe care aleșii au părăsit-o însă. „orășelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni și de animale”. Lupta pentru posturi și postûri între uri generează un spectacol  sonor cu totul deosebit când „o caterincă plânge ca o babă beată, clopotele sună și fanfare țigănești răsună”. 

Pentru învingători „automobile”, iar pentru învinși  „trăsuri aleargă”.

Întregul spectacol al luptei nu aduce însă schimbări în marea masă a celor care „i-au trimis în parlamentul european”, fapt probat de contestatarii de până acum și cei care vor veni, probabil aceiași și  alții: „ciungi, orbi, ologi, infecțioși cu cărnuri putrefacte, urlă cerșind; un copil s-a speriat și plânge”, dar asta e treaba lor și a minorului. 

Totuși, pentru a nu avea probleme cu cetățenii europeni, sunt păstrate anumite drepturi ale omului precum crima  nepedepsită, violul și exhibarea astfel că „pe malul gârlei aleargă o puzderie de oameni, femei și copii, în pielea goală”, încât toată lumea să fie mulțumită căci „I… haa… la panorămi țăranii se civilizează”. 

Și astfel, după ce s-au făcut târguielile de iarmaroc cu iz de bâlci, pe lângă „orășelul de praf, de iarmaroc, de oameni și de animale”, rămân cumva și „satele inocente, acolo, unde dorm fecioare naive, pale, pure…”. Dar asta deja chiar e poezie…

Cei rămași nefuncționali, adică fără funcții, pot spera la viitoare trocuri dacă  vânzări -cumpărările n-au fost cu noroc, cum ne învață măreața Maria Tănase: „Hai maică, la iarmaroc… / Că norocu nu se vinde”. 

Acestea fiind aranjate,  se trece la triada arme, prostituție, medicamente. Totul într-o perfectă armonie între sustenabilitate și reziliență.

Pentru amănunte a se consulta George Bacovia Iarmaroc – poem în proză.

 

  

,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *