Soluția, mântuirea, (in)solvabilitatea …

o înșiruire de termeni în plina febrilitate politic – cerebrală ce domină Țara electorală în 2024 din primăvară până în toamnă, caragialian parafrazând, scriind adică. Sunt lansate bizarerii intitulate pompos soluții. Dar, ca în alte ocazii, să nu ocolim originea termenului chiar dacă asta ne va duce la dezamăgiri. Dar cine ne pune să ne amăgim???

Retrogradăm etimologic nu altfel, la latinescul solutio (dezlegare, achitare, dezlegare a unei dificultăți) din aceeași rădăcină cu verbul solvo, solvere, solvi, solutum (a împlini o datorie, a rezolva, a oferi o rezolvare); de unde și neologismele a soluționa, (in)solvabil, solvent și altele. Creștinismul aduce și înțelesul de a mântui. Până la mântuire să vedem însă ce putem pricepe din soluțiile propuse,  cu atât mai mult cu cât unele par nu întâmplător catastrofice; am zice că se face etimologie din nou  inconștient; solutio înseamnă și descompunere, iar expresia solutio totius hominis dizolvarea omului în întregime (probabil a exemplarului advers… ); iar amintitul verb înseamnă și a istovi, a strica. 

În ce privește insolvabilitatea servită cu nerușinată regularitate de liderii noștri opozanți, mai puțin totuși în campanie, remarcăm posibila insolvabilitate a Țării mai ales când e vorba de achitarea pensiilor și a salariilor bugetare. Altfel spus, Statul moare dacă își îndeplinește una din datoriile pentru care există ca structură. Sus amintitul solvere, căci tot de la el pornim,  înseamnă și a-și tine cuvântul dat, a achita o datorie. 

În fapt, cât de insolvabilă este Patria din punct de vedere financiar e, probabil, greu de precizat mai ales cu atâția analiști financiari buni de gură dar deloc cu soluții, adică ei înșiși insolvabili din punct de vedere pragmatic. Revenind la mântuire și a mântui, ne întoarcem la maghiară, verbul menteni având indubitabil doar înțelesul de a salva. O probă de opțiune a Bisericii pentru o sursă clară și univocă.

La o analiză atentă, dincolo de gargara politicianistă electorală și nu numai, putem depista totuși soluții pentru … solvabilitate. Prima e spirituală, neaducând neapărat profituri vizibile deși se lucrează la ea continuu (interesant că lucrum înseamnă profit): e Catedrala Mântuirii (adică Solvabilității) Neamului, deși – o spun teologii – Atotputernicul nu are naționalitate; în funcție de ambiție însă actul înălțării te poate lăsa, pecuniar calculând, eventual chiar  insolvabil. 

Soluția secundă aș numi-o lecția germană, pragmatică: în anii ʹ50 de absolută insolvabilitate a Germaniei postbelice, o delegație americană a venit să monitorizeze utilizarea fondurilor Marshall pentru reconstrucție și dezvoltare (interesante similitudini terminologice…). Uluiți de cele văzute, inexplicabile  doar prin fondurile  atribuite, transatlanticii l-au întrebat pe Konrad Adenauer, cancelarul de atunci al R.F.G., „Cum ați reușit??? Ce ați făcut???”. Neamțul le-a răspuns: „Un lucru, în trei cuvinte: Arbeit, Arbeit, Arbeit”.

Să nu uităm că a existat și o soluție finală, dar, ca norocul, nu la noi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *