Ce efect a avut această succesiune de decese și mutări asupra tânărului Adolf nu se știe. Experiențele sale nu au fost în niciun fel excepționale: astfel de incertitudini afective și financiare erau obișnuite pe atunci și, probabil, au existat dintotdeauna. Este adevărat că și tatăl, și fiul (după cum s-a dovedit ulterior) s-au atașat de verișoarele lor, ceea ce nu era neobișnuit în zonele rurale, nici pe atunci, nici de atunci încoace. Se pare că a avut prietenii banale, mai ales cu August Kubizek, un pasionat de Wagner pe care l-a cunoscut la un concert și care îi împărtășea preocupările artistice. Așadar, nimic din copilăria lui Hitler, despre care cu siguranță că se cunoaște foarte puțin, nu pare să sugereze ce va deveni ulterior.
Preocupările principale ale lui Hitler după ce a abandonat școala au fost siguranța sa financiară, viața sentimentală, urmarea unei cariere artistice și sănătatea mamei sale. Prima scrisoare a lui Hitler, din cele cunoscute, datează din februarie 1906, fiind concepută împreună cu sora sa, Paula; în ea le cerea celor de la Finanzdirektion din Linz plata pensiei sale de orfan. A vizitat Viena de câteva ori și curând s-a mutat în capitala imperială. Acolo și-a satisfăcut pasiunea pentru operele lui Richard Wagner. În vara lui 1906, Hitler a văzut Tristan și Isolda și Olandezul zburător. Mergea și la Stadttheater. Îl încânta nu doar muzica, ci mai ales arhitectura operei. Pe o carte poștală cu Wiener Hofoper nota că era impresionat de „grandoarea” exteriorului, dar avea rezerve cu privire la interiorul „ticsit” de catifea și aur.
La începutul lui 1907, mama lui Hitler a fost diagnosticată cu cancer și operată fără succes. Nu avea asigurare medicală, dar facturile au fost menținute la un nivel modic prin bunăvoința medicului ei evreu Eduard Bloch. Hitler și-a îngrijit mama cât a fost bolnavă și se pare că a fost devastat de moartea ei, survenită la sfârșitul lui decembrie 1907. Și-a alocat totuși timp să meargă la Viena în perioada tratamentului și chiar a închiriat acolo o cameră la începutul toamnei. Este sigur, în orice caz, că nu l-a învinuit pe Bloch pentru moartea mamei, nici n-a devenit antisemit ca urmare a acesteia. Dimpotrivă, a păstrat legătura amicală cu Bloch pentru un timp și chiar i-a trimis o carte poștală pictată manual, urându-i un An Nou fericit. Mult mai târziu, Hitler îl va ajuta pe Bloch să scape din Austria în niște condiții mult mai favorabile decât cele acordate nenorocoșilor săi concetățeni evrei.
