Din umbrele
ca niște pîlcuri de brazi
pe coamele visului,
Mi-ai spus
Fără zăpadă
nu-l vezi
cu brațele deschise spre cer,
și nu știam
dacă trebuia să ningă afară
sau în sufletul meu…
În tonuri albastru ‘ntunecate
îi desenez
buzele reci și zîmbetul
îl port în spinare ca pe o casă
și-l tăvălesc în zăpezile albe
Cu fața mea
Îngerul să se nască
Cu fața mea
Îngerul să se nască
Îngerul… Să se nască
