MUSICA PURITAS DOMINICA (romanța… )

în muzica clasică exprimă sensibilitate, lirism superlativ și dorința de calm către ireal. În română denumirea provine din franceză, romance, dar la fel de bine în funcție de regiune poate fi și din italianul romanza sau germanul Romanze, până la urmă toate conducând prin spaniolă la latinescul Romanicus. Fie că e instrumentală solo, fie pentru instrument și orchestră, romanța clasică sugerează același lucru: sensibilitate dincolo de orice cuvânt. În concerte e de regulă partea a doua menită să ne transmită liniștirea compozitorului (pe moment). Pentru început o romanță spaniolă pentru chitară, generatoare de clasic în timp, cu remarcabila Christina Sandsengen.  Apoi romanța din Concertul pentru corn de Mozart; inevitabil tot Amadeus cu romanța din Concertul pentru pian nr.20 la Berlin, însă și cu genial obsedatul Friedrich Gulda. Continuăm cu o romanță incredibil de senină și ludică, având în vedere că e furtunosul Beethoven. În final pentru azi tot genialul Ludwig cu Romanța nr. 2 pentru vioară și orchestră în interpretarea perfectă ca sensibilitate și tehnică  oferită de Anne Sophie Mutter.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *