Ce este misticismul?
Misticismul nu poate fi definit cu ușurință, din moment ce există atât de multe tipuri: este adesea dificil să găsești o proprietate împărtășită de toate formele pe care le ia. Există un misticism al religiilor orientale: Upanișadele reprezintă una dintre surse, iar Shankara este marele învățător și interpret al doctrinei advaita. Există, de asemenea, un amplu sistem yoga de concentrare mentală. Tradiția mistică budistă începe cu însuși Buddha și se extinde la experiența satori a maeștrilor zen contemporani. În religiile asiatice, sinele este pătruns de ființa divină, în timp ce ideea unui Dumnezeu personal este inexistentă. Misticismul este întâlnit și în religiile monoteiste. În tradiția musulmană, există sufismul, iar în cea iudaică, misticii evrei hasidici. Creștinismul este pătruns de filozofia neoplatonistă și are o mulțime de mari mistici și sfinți, inclusiv Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Sfântul Grigorie, Sfântul Bernard, Heinrich Seuse, Ecaterina de Genova, Sfânta Theresa de Ávila, madame Guyon, Sf. Margareta Maria, Sfântul Ioan al Crucii, Jan van Ruysbroeck și Jakob Böhme. Cercetătorii misticismului au căutat să distingă experiențele mistice de alte forme de experiență religioasă sau de comunicare cu divinul. Presupusa întâlnire a lui Pavel cu Dumnezeu pe drumul spre Damasc, așa cum e descrisă în Noul Testament (Fapte 9), nu este mistică în sine, tot așa cum nu ar trebui să fie nici „auzirea vocilor“, „vederea vedeniilor“ sau „primirea revelațiilor“ prin intermediul poruncilor verbale. Prin urmare, misticismul ar exclude învățăturile primite din ceruri de Moise sub forma celor Zece Porunci, predica de pe munte a lui Isus sau primirea de către Mahomed a mesajelor divine înscrise în Coran. De această categorie specială de revelații ne vom ocupa în capitolele următoare.
PAUL KURTZ
Ispita transcendenței
Traducere din engleză de Ines Simionescu
Humanitas, 2022
Dacă toți oamenii de pe planetă ar citi această carte, lumea ar fi un loc mai bun. – MICHAEL SHERMER
În această carte de referință, Paul Kurtz analizează motivele pentru care foarte mulți oameni cred în fenomene supranaturale și paranormale în pofida multitudinii dovezilor ce le pun la îndoială. Kurtz consideră că acest lucru se datorează unei înclinații omenești către gândirea magică („ispita transcendenței“), care subminează judecata critică și pregătește terenul pentru adoptarea unor credințe neîntemeiate. Astfel, apelând la filozofie, știință și psihologie, filozoful american supune unei analize detaliate doctrina și activitatea fondatorilor celor trei mari religii monoteiste (creștinismul, iudaismul și islamul), precum și fundamentele ideilor aflate în spatele misticismului, credinței în nemurire și în Dumnezeu, reîncarnării, astrologiei și ufologiei. Ispita transcendenței este o lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cu adevărat lumea în care trăiește.
„Ispita transcendenței ne ajută să descoperim adevărata natură a gândirii religioase umane și instrumentele rațiunii critice.“ Choice
„O carte foarte importantă scrisă clar și bazată pe argumente solide.“ Journal of the American Academy of Religion
„Un manual practic și elocvent util tuturor celor care-și doresc să trăiască o viață încărcată de sens… Kurtz explorează o mulțime de credințe iraționale și ne arată în mod convingător că omenirea poate și trebuie să aibă un destin mai bun… Această valoroasă carte este un ghid extrem de necesar pentru crearea unei lumi mai armonioase și mai tolerante pentru noi toți.“ – GUY P. HARRISON
„Începutul înțelepciunii constă în conștientizarea faptului că nu există dovezi suficiente care să confirme că am fost creați de vreo divinitate și că suntem, într-o anumită măsură, responsabili pentru propriul destin. Ființele umane pot ajunge la această viață bună, dar vor avea parte de ea cel mai probabil prin cultivarea virtuților inteligenței și curajului, nu prin credință oarbă sau obediență.“ – PAUL KURTZ
