MUSICA PURITAS DOMINICA (masca… )

în operă, neavând rol anti viral, nu trebuie să acopere nici nasul, nici gura (mai ales), ci mai sus, expresia feței pornind de la „poarta sufletului”, cum numea ochii un cugetător antic. Vederea rămâne liberă dar intenția nu. Pornim firesc de la Un Ballo in Maschera, (Bal mascat) unde mascarea – sugerează Verdi – acoperă perfect intenția uciderii amicului. Ca întotdeauna în asemenea situații, demascarea e la fel de tardivă ca și mărturisirea bunelor intenții ale victimei; finalul într-un spectacol de excepție la Viena. Tot Verdi îi maschează pe ticăloșii din clica ducelui de Mantua, spre a o putea răpi pe (cel puțin) naiva fiică a lui Rigoletto; atât corul derbedeilor nobiliari (Zitti, zitti, moviamo a vendetta) cât și înfățișarea lor face din ei niște măscărici aproape grotești, culminând cu Vittoria. Să urmărim fragmentul într-un spectacol de la Scala. Însă în capodopera regizată de Ponnelle, ticăloșii nu au nevoie de măști pentru că „mascat” în prostia lui e chiar Rigoletto care, după ce se „demască” își dă seama că blestemul celui de care a râs odinioară începe să se împlinească. În Don Giovanni, cei trei porniți pe urmele atrăgătorului ticălos intră în casa acestuia  ca vezzose mascherette invitate de Leporello, în acordurile triumfătoare ale marșului Viva la liberta din cauza căruia, printre altele,  premiera capodoperei a trebuit mutată de la Viena la Praga. Să ascultăm și să vizionăm versiunea de la  Met, cu regretatul Jerry Hadley.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *