MUSICA PURITAS DOMINICA (valsul…)

audiat sau și vizualizat ne duce instantaneu cu gândul la Viena și nu întâmplător căci a apărut în secolul XVI în frumosul oraș. Dans de pereche sau o melodie după care se dansează, valsul a fost inițial popular până să ajungă și în saloanele selecte ale aristocrației vieneze și nu numai. Termenul german Walzer (de la verbul wälzen, a rostogoli, a răsuci) redă mișcarea primară a dansului. În scurt timp valsul se clasicizează ajungând în atenția anumitor compozitori de elită. Începem cu Johann Strauss fiindu-ne probabil cel mai apropiat cu Dunărea Albastră, desigur de Anul Nou de la Viena.  Apoi  Valsul  primăverii exprimând parcă inconfundabila sensibilitate a compozitorului, Frédéric Chopin. Dar suprema clasicizare a valsului o aduce Ceaikovsky cu  inegalabilul Vals al florilor  din Spărgătorul de nuci; să audiem și vizionăm o punere în scenă  în inconfundabila coregrafie și viziune a lui George Balanchine cu baletul newyorkez; dar și Valsul orelor  din Coppélia lui Léo Delibes cu inconfundabilii de la  moscovitul Bolsoi. În final, cu totul deosebit Valsul de Dmitri Șostakovici înviind  un trecut  pe care îl vom recunoaște printr-un mixaj de imagini, ducându-ne și la o capodoperă cinematografică a anilor 60: Ghepardul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *