MUSICA PURITAS DOMINICA (Bach, Iesus bleibet meine Freude; Haendel, Halleluiah)

Nu o dată supărările celor „mari”, motivate sau nu, pot provoca schimbări în muzică, în planul celei liturgice de exemplu; furia falicului englez Henric VIII îndreptată împotriva Vaticanului, a dus la înlocuirea limbii latine cu engleza și, implicit la nașterea Bisericii Anglicane cu întâistătător laic, adică regele. Pe continent frământările cele mai sumbre au generat Reforma și aceeași înlocuire a latinei liturgice cu limbile naționale, germana într-o bună parte a Germaniei. Că în plan strict muzical această schimbare,  radicală în esență, nu a afectat cu nimic grația componistică au dovedit-o, printre alții, Haendel în Anglia și Bach în Germania, ca să exemplificăm cu cei mai mari. În fapt, definitoriu rămâne geniul compozitorului și mult mai puțin, aproape deloc, limba care oferă suportul compoziției. Nu întâmplător își intitulează Salieri sugestiv una dintre primele sale opere (după unii ar fi chiar prima, reprezentată concomitent cu una mozartiană) Prima la Musica et puoi le Parole. 

Deci să ascultăm poate cea mai frumoasă parte din Cantata BWV 147  de Bach, evident în germană; apoi cunoscutul fragment din Messiah de Haendel, desigur în engleză, într-o interpretare cu totul regală oferită de Royal Choral Society la locul potrivit, adică Royal Albert Hall. Nu pot să nu adaug totuși că, spre sfârșitul carierei și implicit al  vieții, Bach revine discret la latină simțind parcă, fără să o mărturisească public căci nu era cazul, că exprimarea latină în muzica sa îl apropia cel mai fidel de sacru.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *