Mărturisesc cu oarecare invidie, rațională totuși pe cât e posibil, că aserțiunea de mai sus nu îmi aparține.
Recenta catastrofă, dramă sau cum să o numim, cultual culturală din capitala franceză, poate pune o serie de probleme dincolo de rezolvarea ei concretă, adică financiar – arhitectonică. Dintre numeroasele afirmații ale parizienilor șocați de efectele incendiului cu adevărat devastator, am reținut-o pe cea a unei doamne după care Dumnezeu ar fi supărat că suntem prea grăbiți, că nu îi acordăm suficient din timpul nostru. Ar mai fi de reținut dintre miile de confesiuni și cea conform căreia (deși se renovează de scurt timp) ne-am îndepărtat de Casa Lui…
Sunt o serie de mărturii, confesări la fierbinte, care se înscriu în momentele de panică, de teamă ale omului în înfruntarea unor nenorociri personale sau colective, generând întoarcerea la rugăciune ca singura formă de exprimare a unei speranțe. În aceeași categorie se înscriu formule precum „Doamne, de ce m-ai părăsit?”, „Doamne, de ce ți-ai întors chipul de la mine?”, „Doamne, de ce nu ai avut milă?”. „Doamne, de ce mi-ai dat asta?”, Doamne, întoarce timpul…” și multe altele în funcție de suferința rugătorului interogativ. De remarcat o oarecare nuanță de reproș în toate acestea în ideea că „deși m-am rugat la Tine mereu, zi și noapte”.
Din păcate, așa cum nu se înțelege că un monument funerar cu cât e mai grandios cu atât e mai (în) van și mai apropiat de deșertăciune, ca să nu spun inutil, tot astfel nu e limpede pentru cei mai mulți rugători (nu doar creștini, căci EL e al tuturor) că Dumnezeu nu a cerut niciodată să i se înalțe lăcașuri de rugăciune; dimpotrivă, prin Fiul ne-a spus clar: „iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage , ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: Își iau răsplata lor.
Tu însă când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti la arătare”. (Matei, 6, 5, 6). Mai mult, știm tot de la Fiul că rugăciunea poate fi și pe un munte, în pustie.
Toate acestea probează faptul că într-adevăr, poate fără voia lui, omul e departe de Dumnezeu și foarte aproape de sinele său; într-un interviu acordat odinioară presei audio vizuale în curs de naștere, în principiu nepervertite încă (?), David Ben Gurion, întrebat despre cum vede ca evreu suferințele îndurate de poporul căruia îi aparține și de faptul că totuși Dumnezeu l-a ajutat să întemeieze statul Israel, înțeleptul politician (mai rar, dar există și așa ceva) a răspuns că „Dumnezeu nu are timp pentru fiecare”. Ducând mai departe înțelesul afirmației, putem spune că valorează cât o întreagă demonstrație teologico – filosofică bine fundamentată, adică nu o gargară a firului tăiat în patru. De vreme ce prin toate atributele sale Dumnezeu este Eternitate, e și mai evident că nu poate avea timp, nu doar pentru fiecare dintre noi, ci în general. Timpul este, din această perspectivă, un concept din cadrul Creației. Dumnezeu nu poate avea timp, adică nu poate cunoaște timpul pentru că ar însemna moartea… Eternității, ceea ce rațional cugetând e de neimaginat fie și pentru că nu ar fi … Eternitate. Tocmai în acest sens Dumnezeu nu-și poate întoarce chipul de la noi, pentru că Eternitatea nu are chip. Că noi creștinii Îl pictăm în fel și… chip, e treaba noastră dătătoare de încredere în eul nostru savant, egoist și iubitor de frumos uneori.
Și totuși ne rugăm către EL. O doamnă trecută prin lagăr, dar nu german ci sovietic, deloc bisericoasă dar credincioasă, îmi explica odinioară că în timpul robiei se ruga seara la „Dumnezeul meu”; adică o infimă parte din Infinitul Lui ți-o însușești făcând-o timp al tău care moare odată cu tine.
Să-I reproșăm lui Dumnezeu, fie și rugându-ne, ceva legat de timp, e ca și cum am spune nietzsceean „Dumnezeu e mort”, sau cert va muri, dacă e în timp. Desigur nu putem trage nici o concluzie la incendiul parizian; eventual una tehnică, probabil un scurt circuit, nici măcar un atentat terorist.
Revine iarăși și iarăși aceeași întrebare specifică unor asemenea momente: de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva? Pe cât de inutilă întrebarea, pe atât de lipsită de răspuns; după ce și-a trimis Fiul dându-I și chip de om, iar pământenii L-au crucificat, ar fi și culmea iraționalului ca și El să intre în timpul muritor. Poate totuși trebuie să acceptăm ca părți temporale ale Creației că „Dumnezeu nu are timp… ” spre binele nostru; căci, de și-ar „găsi” timp pentru noi, așa cum ne-am dori-o, ar muri odată cu micile creaturi; bine spune Poetul nostru: „timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie”. E cu totul altceva decât Eternitate. Dacă poate fi „neagra veșnicie”, Eternitatea e mereu luminoasă.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
