Radio Vacanța Costinești
Colecția privată Andrei Partoș
Radio Vacanţa-Costineşti a fost un post de radio semiprofesionist, ceea ce în termeni tehnici înseamnă că a fost doar o staţie de radio-amplificare, care nu emitea decât prin difuzare pe raza stațiunii Costinești. Datorită faptului că avea un statut semi-profesionist și implicit o audiență limitată, transmisiunile puteau fi făcute în direct, fără ca emisiunile să fie aprobate în prealabil, așa cum cerea procedura la un post de radio “normal.” Altfel spus, libertatea acestui post local era mult mai mare decât a posturilor obișnuite de radio, în fapt atât de largă pe cât doreau și reușeau cei implicați în funcționarea postului să o mențină. “Eram liberi, ca într-o altă ţară şi asta se întîmpla în timpul comunismului. Liberi! – nu am alt termen ca să descriu ceea ce era acolo,” spune Andrei Partoș. Audienţa Radio Vacanţa-Costineşti acoperea toată plaja staţiunii, unde se adunau până la 50.000 de tineri în timpul Serbărilor Mării. Acestea reprezentau un fel de festival al festivalurilor și concursurilor care durau neîntrerupt 48 de ore. Fără vreo excepție, acestea aveau loc în ultimul week-end al lunii august, pentru a marca sfîrșitul vacanței și inevitabila întoarcere la viața “reală” pînă la noul sezon estival de evenimente “alternative.”
Colecţia privată Andrei Partoş – Radio Vacanţa-Costineşti cuprinde fotografii, publicații și diverse documente legate de un post de transmisie sezonier, care a funcționat pe perioada vacanțelor de vară în Costinești, localitate considerată oficial și neoficial stațiunea tineretului. Acest post de radio și activitățile sale adiacente din Costinești au devenit un fenomen social fără termen de comparaţie pentru România anilor 1980, un epitom al culturii alternative a tinerei generații în ultimul deceniu al comunismului și o experiență formativă pentru generația care consolidează democrația în România de azi.
Subculturile tineretului
Ţinute vestimentare nonconformiste ale tinerilor din cauza cărora puteau fi arestați, după cum o dovedesc aceste fotografii făcute de Securitate
Sursa: CNSAS/ ACNSAS, D 10784 vol. 30, f. 123-139.
Pentru Securitate, începutul “problemei tineretului” în raport cu consumul lor de muzică occidentală este legat de două schimbări juridice și ideologice, care au avut loc la începutul anilor 1970. În primul rând, Decretul 153/1970, care a incriminat așa-numitul “parazitism social” a creat cadrul legal pentru hărțuirea acelor tineri care au refuzat să se angajeze în “activități utile,” cum definea regimul activitățile sale educaționale, și au preferat să își petreacă timpul așa cum își doreau, nu numai în spații private, dar și în cele publice, cum ar fi parcurile, cafenelele sau cofetării, ascultând, cu precădere, muzică străină și adoptând ținute diferite și deliberat provocatoare. Decretul a permis miliției comuniste să-i ridice pe tineri de pe străzi și să-i oblige să-și taie părul lung și chiar să-și distrugă obiectele lor de îmbrăcăminte de inspirație occidentală, cum ar fi blugii sau fustele mini.
Colecția ad-hoc Subculturile tineretului de la CNSAS cuprinde documentele create sau strânse de către poliția secretă românească, Securitatea, despre apariția și dezvoltarea subculturilor occidentale în rândul membrilor tinerei generații din România, pe care regimul comunist le-a considerat dăunătoare pentru educația lor și, prin urmare, a încercat să contracareze influența lor. Această colecție ilustrează faptul că tinerii, chiar și dintr-o țară izolată, cum a fost România în anii 1970 și 1980, au fost expuși, prin intermediul posturilor de radio occidentale, la bunuri culturale occidentale, în special muzică, ceea ce i-a influențat să adopte stiluri de viață alternative și să poarte ținute vestimentare provocatoare pentru a-și construi identități colective distincte.
Panourile fac parte din expoziția „Colecții ale opoziției culturale”, care își așteaptă vizitatorii între 14 decembrie 2018 și 14 ianuarie 2019 la Universitatea din București, Facultatea de Istorie, Holul de marmură, Etaj 1, Bd. Elisabeta 4-12, București. Ea are la bază arhive și colecții din fostul bloc comunist – unele dintre acestea deja cunoscute de public, altele foarte puțin sau deloc cunoscute – și se concentrează pe originile, scopurile, precum și pe contextul politic și cultural în care acestea au fost create. Baza de date care a inspirat această expoziție este accesibilă gratuit în limbile română și engleză la adresele http://ro.cultural-opposition.eu/, respectiv http://cultural-opposition.eu/ Expoziția a fost realizată în cadrul proiectului Cultural Opposition: Understanding the Cultural Heritage of Dissent in the Former Socialist Countries, care a obținut finanțare de la Uniunea Europeană în cadrul programului de cercetare și inovare Horizon 2020 prin acordul de finanțare 692919.
