Miez de septembrie

Sunt ceţuri ce-mi acoperã vederea
Şi ploi care îmi şterg din lume pasii,
Tot ce aş vrea s-apuc din mâini îmi scapã,
M-aş duce ca o frunzã de pe ram.

Dar nu mã-ndur. E totuşi prea devreme,
Lumina e aşa de bunã încã
Şi nu se-aratã semne de plecare,
Deşi în suflet stoluri dau din aripi.

Dorul de ce a fost, de ce m-aşteaptã,
Dulcele clipei de acum amânã
De azi pe mâine vrerea, cumpãnirea
Şi mã aşeazã veghe între drumuri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *