Mini-roman în foileton
Flavia grãbise pasul pe-aleea de castani, adulmecând mireasme sub ploaia torenţialã. Cu cât se apropia mai mult de locuinţa Nadiei, cu-atât îi bãtea inima mai tare. Cu-o searã-n urmã, o conduseserã-amândoi pânã acasã, lãsând-o-n dreptul unei mici grãdini care înconjura clãdirea joasã.
“Te-aştept la mine mâine dimineaţã”, o invitase ea pe Flavia şi-i arãtase-n vagul înnoptãrii intrarea pe o uşã lateralã.
Mai zãboviserã câteva clipe-n poartã, uitându-se la mersul ei gingaş dar ferm, la fusta foşnitoare ce dispãru-nãuntru. Se întorseserã agale, ţinându-se de mânã, pe strãzile pustii.
Flavia-şi închise umbrela vineţie şi, dupã ce sui cele cinci trepte, se sprijini o clipã-n butonul soneriei.
─ Ce bine c-ai venit aşa devreme! se bucurase Nadia-ntâmpinând-o.
Era-ntr-o rochie lungã, ruginie şi rãspândea în jur parfum de mere coapte. O ajutã pe musafirã sã-şi punã haina în cuier şi-i desfãcu umbrela pe podea. Apoi merse-nainte pe un culoar îngust care ducea într-o odaie largã, cu ferestre mari, ce dezveleau privirii coroana unei sãlcii, cu ramuri picurânde pe întinderea de iarbã.
─ Aici eşti ca afarã! exclamã Flavia simţind cum încãperea o ia în stãpânire.
─ Aşeazã-te-n fotoliul de la geam, o pofti Nadia, şi uitã-te un pic şi înãuntru, pânã mã duc sã iau cafeaua.
Flavia o ascultã, lãsându-se adânc în pernele prea moi, de-un verde veşted, şi, întorcându-şi ochii spre miezul încãperii, descoperi baletul unor mobile graţioase. Lemnul lucea puţin înceţoşat, ca lustrul unei amintiri pe jumãtate povestite; deasupra patului şi-a bibliotecii scunde, vãzu nişte tablouri cu rame fin împodobite, în care siluete de demult vegheau în straie pastelate. Mai desluşi pe urmã licãrirea unor aripi într-o icoanã atârnatã la mijlocul covorului, de-un roşu stins, care acoperea peretele din fund.
─ E-atâta muzicã în fiecare lucru, se destinse fata, pe când Nadia punea alãturi pe mãsuţã tava cu prãjituri şi ceşti aromitoare.
─ Casa cu tot ce e în ea mi-a fost lãsatã moştenire de-o mãtuşã care s-a stins anul trecut, rosti gazda, cufundându-se-n fotoliul de vis à vis. Aşa se face cã am revenit dupã atâţia ani aici, având norocul sã mi se ofere şi postul la universitate.
─ Şi n-ai schimbat nimic în interiorul dãruit? se îndoise Flavia, gustând din tarta cu mere şi cu nuci.
─ Ba da, am dat alt ritm şi-o nouã armonie acestor vechituri ce ne-nconjoarã, însã am şi adãugat ceva fãcut de mine, dar nu-ţi spun ce anume, te las sã îl ghiceşti, clipi ghiduşã Nadia.
Flavia privi îngânduratã-n jur.
─ Icoana? o întrebã dupã un timp.
Nadia dãdu din cap.
─ Cum ţi-ai dat seama? o cercetã cu ochii ei curioşi.
─ E singurul obiect din preajmã care vibreazã şi îl simt.
Nadia-şi aprinse o ţigarã.
─ Vezi, îngerul, pe care l-am pictat cu doisprezece ani în urmã, m-a ajutat sã mã desprind dintr-o iubire eşuatã. Atunci m-am despãrţit de Mihnea şi am putut sã îmi recapãt libertatea.
─ Cum? tresãri Flavia, scãpând din mânã linguriţa. Vã ştiţi de-atâta timp şi mie nimeni nu mi-a spus?
─ Tu i-ai ieşit în cale mai târziu, conchise Nadia sorbind alene din cafea. Eu mã aflam deja în alt oraş.
Flavia, care se apleacase peste o fântânã de-ntrebãri, pânditã din adânc de chipul celeilalte, se pomeni deodatã în strãfund, privitã din afarã de nou-venita doamnã.
─ Sã nu te temi de mine. M-am vindecat demult şi-am învãţat cum sã mã apãr, vru Nadia sã o linişteascã.
─ Cum sã te aperi de iubire? şopti ca pentru sine fata.
Nadia îi luã pe neaşteptate mâna-ntre degetele ei subţiri şi rosti grav:
─ Ideea e sã-ţi poţi pãstra în suflet o insulã de libertate, un loc unde sã nu-ţi pãtrundã nimeni.
─ Acuma el te cheamã-n somn, izbucni Flavia.
─ Fiindcã îi sunt inaccesibilã şi m-am schimbat, precum ruinele de pe colina sacrã, prin care se revarsã cerul. Însã în anii când i-am fost aproape şi m-am lãsat cu totul invadatã de fiinţa lui încântãtoare, i-am devenit pe-ncetul nevãzutã şi mi-am pierdut divina strãlucire.
─ Şi cum ţi-ai revenit? se-nsufleţise fata, uitându-se în ea ca-ntr-o oglindã.
─ Am început sã desenez pe lemn un înger, aşa cum n-o fãcusem niciodatã, mãrturisi în şoaptã Nadia. Era nu doar un fel de-a mã ruga, ci şi o cale de aducere aminte… Pe când îi pictam aripile-ntinse, a prins sã mi se-arate un orizont uitat, care pânã la urmã m-a luminat lãuntric.
─ Eu când mã simt captivã, m-apuc sã cânt la flaut, zâmbi Flavia.
Afarã ploaia se oprise şi vântul rãsfira melodic crengile salciei de la geam.
(va urma)
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Proză dantelă, cu rafinamentul moștenit de la bunici și mai aproape, cu mirosul de gutui așezate pe o poliță din odaie amestecat cu cel de tutun fin, o proză care alunecă, nu se prăvale. Alunecă lin, descoperind interioare, de la peisagistică pînă la tenebre: „─ Eu când mã simt captivã, m-apuc sã cânt la flaut, zâmbi Flavia.” Reiterare a tradiționalismului, cu strămutare rafinată în imaginarul simbolist. Dar și cu o prefigurare sonoră a unui țipăt înăbușit expresionist. Aștept cu nerăbdare urmarea.