Crãciun

Când rãul se-nteţeşte
Şi mintea cade-n hãu,
Nemaigãsindu-şi reazem,
În bezna deznãdejdei,
Ni se aratã Steaua,
Iar raza-ntinde drum
Spre ieslea unde Maica,
De douã mii de ani,
Îl naşte pe Iisus.

Acum… ca în vechime,
Am fi la fel de-nvinşi,
De pãrãsiţi, de singuri,
Dacã n-am desluşi
În mijlocul pierzaniei
Dumnezeiescul scâncet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *