Prima ediție a Jurnalului de la Păltiniș – jurnalul momentelor petrecute de Gabriel Liiceanu în preajma lui Noica – a apărut la Cartea Românească în 1983. A doua, revăzută și adăugită cu paginile cenzurate în 1983, a fost publicată de Humanitas în 1991.
Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Păltiniș reconstituie în beneficiul tinerei generații de astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii ’80, în jurul personalității lui Noica.
*„…o astfel de carte istorisește o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.“
-Constantin Noica
*„Un străin care ar citi Jurnalul ar putea crede că în anii aceia oamenii din România nu făceau altceva decât să se piardă în meditații atemporale sau să viseze la soarta civilizației.“ „Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic și își dezvăluie adevăratul său gând: căutarea de sine. Crima ce încununează cartea îl privește mai puțin pe Maestru cît pe Discipol…“
-Emil Cioran
*„…această carte e în realitate un document de epocă, mărturia patetică a unor aspirații și neputințe care ar putea deveni sensul și justificarea acestor ani de take-off, hărăziți generației noastre.“
-Andrei Pleșu
* „De fapt ceea ce e în Jurnal de resortul filozofiei rămâne mai mult sau mai puțin enunțiativ, lucru normal, rostul cărții nefiind de a expune o filozofie, ci de a înfățișa o atitudine și un program.“
-Alexandru Paleologu
* „Filozofia e pentru ei toți [maestru și discipoli] singura preocupare vrednică a reține cugetul și veghea omului, iărăți și iarăți: ea, delecta, suverană… Restul nu-i decât deșertăciune, băcănie, irosire a vremii, carență a spiritului. Și se ajunge astfel la o nevoită, dar reală trufie…“
-N. Steinhardt
Sursa: humanitas.ro
