Până mai ieri

Numai atât mi-a mai rămas:
Să fiu cu tine când adorm
şi să te pierd cind ma trezesc.

Până mai ieri aveam un mal
Pentru că tu erai aici,
De câte ori ieşeam din somn.

Acum când mă întorc din vag
şi nu găsesc nici un liman,
Nu sunt acasă nicăieri.

Tu însă te desfaci din vis
Şi înăuntrul meu aprinzi
O lumânare căt un ţărm.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *