Este, în orice caz, cel dintâi dat pe faţă şi consemnat în scris. Consemnarea acestei stranii întâlniri apare într-un dialog ce poartă numele Hippias Maior. Aici, Socrate îi mărturiseşte interlocutorului său, un sofist infatuat şi nesuferit, că cel mai mult îi pasă nu de ce vor crede ceilalţi oameni despre el, ci de cum îl va judeca „ruda lui cea mai apropiată“, cel cu care „împărţea aceeaşi casă“ şi care, de cum păşea pragul, începea să-l certe pentru toate câte credea că le ştie fără ca de fapt să le ştie.
Gabriel Liiceanu
Nebunia de a gândi cu mintea ta
Humanitas, 2016
Bestseller Bookfest 2016
Să aruncăm aşadar pe tabla de joc a vieţii provocarea gândirii pe cont propriu, chiar dacă ea apare în orizontul unui „mai adânc“ menit să o dezmintă. De ce să nu acceptăm în fond că pierderea cea mai grea am suferi-o atunci când am fi complet deposedaţi de locul în care mai putem trăi cu iluzia că „ne am luat în mână“?
