Către sfârşitul mesei au început toasturile. Întâiul toast au fost pentru vodă. Şampania se turna în pahare mari, numai al lui vodă şi al turcului erau de aur. Husein, scu¬lându se, au zis la toţi să umple paharele, să ridice toastul în sănătatea Măriei sale. Noi toţi precum şi turcii s au sculat cu paharele în mâini, afară de chehaia bei, care era un turc foarte fanatic (după cum mi s au spus), însă băgându l de seamă, Husein au încruntat sprâncenile. Îşi zbârlise mus¬tăţile şi au strigat odată la dânsul, iar pe chehaia bei l am văzut îngălbinindu se şi
După mai multe toasturi ne am sculat de la masă, apoi Husein au poftit pe vodă cu amândoi fraţii şi pe Costache Cantacuzino în cabinetul său spre a ţinea conferinţe politice, iar nouă ne a zis paşa să poftim în balcon, să privim la luminaţie („duvalma”). În curte era luminaţie şi focuri de artifiţie.
După o oră de conferinţe au ieşit domnitorul şi, luându şi „seara bună”, ne am îmbarcat în şalupe să ne întoarcem la Calafat. Pe Dunăre era mai mult de trei, patru sute caice cu turci cu torţe aprinse în mâini, care ne conducea. Tunurile trăsnea din toate bateriile cetăţii până am ajuns la Calafat.
Amintirile colonelului Lăcusteanu
Text integral, stabilit după manuscris
Text stabilit, note şi indici de Rodica Pandele Peligrad
Prefaţă de Mircea Anghelescu
A doua zi, domnul, după ce mi a dat instrucţiile cuve¬nite în chestia iscodirii şi dezvoltării revoluţiei, au plecat la Craiova. Acolo au priimit un curier prin care ministerul de la Bucureşti îi făceau conoscut că complotul revoluţiona din Bucureşti s au descoperit şi a cărora capi i au şi arestat, iar complotul revoluţiei din Brăila opuindu se cu arme, comandirul regimentului au făcut foc asupra lor omorând câţiva dintr înşii şi se aşteaptă detaliuri.
Măria sa vodă îndată ce au priimit această ştire mi a trimis printr un curier, la Calafat, o scrisoare către Husein paşa şi îmi scria să mă duc însumi să o dau paşei. Am trecut îndată Dunărea şi i am dat o. Paşa mă întreabă daca ştiu ce îi scrie. I am răspuns că „nu ştiu”. „Revoluţie în ţară, îmi zise. Eu îi scriu Măriei sale îndată, dar te rog spune i şi prin grai că să mi scrie daca voieşte să i trimiţ îndată douăzeci, treizeci de mii de oştire sau daca voieşte, iarăşi, să mă duc la Constandinopol, eu plec îndată, după cum m am înţeles cu Măria sa.” Eu i am mulţumit în numele Măriei sale şi i am zis că „o va suprima însuşi, cu oştirea noastră”.
Sosind domnul la Bucureşti au demascat insurecţia.
