Impozitul și retribuția

O neplăcută actualitate obligă – fără a ne face mai fericiți sau  înțelepți – să analizăm în ce context financiar trăim, adică suntem supuși și să înțelegem că în anumite situații Statul decide indiferent de voința electorilor. 

Pentru că inevitabil suntem iarăși tributari terminologiei  latine, adică, așa cum subliniam cu alte ocazii, tot binele dar și tot răul de la Roma se trag  (depinde cum știi să te folosești de ele… ), să ne reamintim câteva principii prezente în dreptul roman perfect valabile și azi.

 Încep prin a sublinia că fiscus reprezintă sinonimia dintre fisc și Stat, în mod firesc. Deci aflăm că  fiscus non erubescit, fiscul nu roșește (o spune și Cicero în calitate de jurist),  fiscus semper solvendo censetur, Statul e presupus solvabil întotdeauna. Dar, mai presus de toate, pentru a înțelege, cu neplăcere însă, la ce suntem supuși, fiscus nunquam deficit, Statul (prin fisc) nu pierde niciodată.

Impozitul, din latinescul impositum raportat la imponere cu supinul impositum, e compusul lui ponere moștenit în română, a pune. Compusul are o nuanță coercitivă în imponere vectigal agris,  a pune impozit pe ogoare, imponere leges per vim, a impune legi cu forța, însă partea neplăcută a impozitării, care irită  și de care se (ab)uzează  și astăzi (nu numai la noi!) o deducem deja din formule latinești clasice: imponere finem spei, a pune capăt speranței  –  contemporan nouă a impozita speranța. direptioni cellae nomen imponere, a da jafului numele de provizie. În fine imponere alicui, a păcăli pe cineva, a înșela. Oare prin impozite?

Referitor la retribuție, atinsă și ea de o asumare cu efecte de asomare: din perioada în care erau trei triburi (Tities, Ramnes, Luceres) romanii își împărțeau prada de război  firesc la trei, adică tribus, dativul lui tres. Verbul împărțirii era tribuere cu supinul tributum. Ca atare și logic, contribuția reprezenta aportul a trei entități laolaltă. Ce rămânea după… tribuire se împărțea din nou la trei (retribuere) rezultând re-tribuția. 

În actualul context impozitat restrictiv,  strict etimologic multe retribuții se justifică semănând cu un rest reîmpărțit, dar nu la trei ci la milioane…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *