Întoarcerea la Hannah Arendt- reflecții

După ce am citit ,,Viața spiritului” și scrisorile dintre Hannah Arendt și maestrul ei Martin Heidegger, am poposit asupra ultimelor convorbiri și interviuri pe care le-a acordat pe finalul vieții sale.
Am început să scriu această scurtă evocare, înțelegând cât mai bine personalitatea ei, fără să iau în considerare de această dată opera vastă pe care a scris-o.
Încă din incipit, în interviul acordat lui Gunter Gaus, Hannah Arendt își arată modestia și sinceritatea de care dă dovadă pe tot parcursul tuturor convorbirilor.
Aceasta consideră că trebuie să existe și o femeie filosof, deși pare că filosofia este mai mult o ocupație masculină.
În ciuda faptului că a studiat filosofia, i-a spus adio, fără să rămână la ea.
La fel ca și Dragomir, pentru Arendt era esențial să scrie pentru a putea înțelege ce se petrece în viața sa, în lume. Scrisul este o parte a procesului de înțelegere.
În acest interviu recunoaște că o pasionează procesul gândirii însuși. Ea este mulțumită in momentul în care poate să așterne pe hârtie ceea ce a gândit.
De asemenea, un lucru care-l poate impresiona pe cititor este acela cum că Hannah scrie în formă finală frazele ce-i trec prin minte , fără a lua vreo notiță în prealabil.
Munca ei este întotdeauna îndreptată asupra detaliilor, condițiilor și aspectelor esențiale cunoașterii.
Gânditoarea americană de origine germană abordează o varietate de teme, însă se întoarce de fiecare dată la coborârea la esențe. Ea este într-o continuă căutare a trăsăturilor definitorii ale fenomenelor lumii contemporane.
Am recunoscut în Arendt o profunzime adâncă și un curaj intelectual. Aceasta este de părere că istoria ne poate învăța lucruri mărunte, dar nu este de acord că omul învață adevăruri mărețe : ,, Îndoielile mele vin din faptul că nu văd nicăieri în generația actuală oameni care să identifice realitățile ca atare, și să facă efortul de a reflecta asupra lor”.
Cititorul ce a lecturat lucrările ei va observa că gândirea este, poate, o întreprindere oarecum periculoasă, dar, pe de altă parte, va remarca faptul că a nu gândi este și mai periculos.
În momentul în care citim aceste ultime convorbiri, vom putea vedea personalitatea complexă a lui Arendt și dacă avem răbdarea spre o relectură, spre o reflecție, vom descoperi misterele acestei minți strălucite.
Interviurile de față mi-au retrezit curiozități intelectuale și mi-au îmbogățit cu nuanțe noi înțelegerea lecturii sale.