Ambiţia mea a fost să scriu o carte plină de informaţii şi dinamică, nu o lucrare academică. Nu există note de subsol şi nici liste lungi de surse, iar din când în când mi‑am lăsat imaginaţia să zboare, închipuindu‑mi, de exemplu, o scenă în care impresioniştii se întâlneau într‑o cafenea sau în care Picasso era gazda unui banchet. Aceste viniete se bazează pe relatări scrise de alţii (impresioniştii chiar se întâlneau într‑o anumită cafenea şi Picasso chiar a fost gazda unui banchet), dar unele dintre detaliile secundare ale conversaţiei sunt imaginate de mine.
Sursa de inspiraţie pentru această carte a fost un one‑man show în care am jucat la Edinburgh Fringe Festival în 2009. Scrisesem un articol pentru The Guardian în care exploram modalitatea prin care tehnicile de stand‑up comedy ar putea fi folosite pentru a explica istoria artei moderne într‑o manieră care mai degrabă să implice publicul decât să‑l ameţească. Pentru a testa teoria, m‑am înscris la un curs de stand‑up şi apoi am participat la Edinburgh Fringe cu un spectacol numit Double Art History (Istoria dublă a artei). Părea că funcţionează: spectatorii au râs puţin, mi s‑au alăturat şi, judecând după felul cum s‑au descurcat la „examenul” de la final, au învăţat destul de multe despre arta modernă.
Totuşi, aici nu voi încerca să fac tot stand‑up comedy. Abordez subiectul artei moderne în calitate de jurnalist. Marele scriitor David Foster Wallace şi‑a comparat scrierile non‑ficţionale cu o industrie a serviciilor în care unei persoane cât de cât inteligente îi este alocat timpul necesar pentru a cerceta ceva în numele altora care au altceva de făcut.
ZOOM
O istorie a artei moderne. Tot ce trebuie să ştii despre ultimii 150 de ani (ediția a II-a) de Will Gompertz, traducere de Daniela Magiaru, volum publicat în „Colecția de artă”
Fost director la Tate Gallery, Will Gompertz explică arta modernă pe înțelesul tuturor. Istoria sa acoperă curentele și marii artiști de la preimpresionism până în prezent, fără să recurgă la jargonul istoricilor de artă, chiar și atunci când în joc sunt tehnicile utilizate sau subiectele abordate. Nu lipsesc contextele mai largi în care trebuie plasați artiștii și operele lor, detaliile biografice și întreaga anecdotică ce le însoțește. De la nuferii lui Monet la floarea-soarelui pictată de van Gogh, de la cutiile de supă ale lui Andy Warhol la rechinii murați ai lui Damien Hirst, aflați poveștile din spatele capodoperelor, faceți cunoștință cu artiștii și descoperiți secretul artei moderne.
