Renumărarea și anularea

(mai mult sau mai puțin credibilă) au constituit zilele trecute superlativul isteriei mediatic analitic politologice și, probabil nu tocmai  întâmplător, dacă intrăm puțin în înțelesuri. Dar cam inutil…

Renumărarea voturilor, chiar dacă nu a schimbat mare lucru, sau oricum nesemnificativ, ne duce etimologic la renumerare,  un verb al speranței, (deșarte în acest caz),  căci îl vizează pe cel care plătește la rândul său; n-a fost să fie așa sau oricum nu la nivelul dorit de perdant. Rămâne sănătoasă numărarea, adică numerare, căci, corect făcută, crede romanul multos numerabis amicos, vei constata că ai mulți prieteni. Se întâmpla însă și  ca uneori consulul să fie interpelat în legătură cu prezența senatorilor, cu formula Consule, numera senatum ! mai precis Consule, numără-i pe membrii prezenți ai senatului! Oare se practica și atunci chiulul de la ședințe? 

Cât despre posibila anulare, mai bine că nu s-a produs. Sensul verbului aflat la originea intenției este altminteri destul de dur: annulare are întâi înțelesul de a anihila, deci a reduce la nihil, la nimic, iar mai apoi  în limbajul ecleziastic, atât de apreciat de unii candidați, a nimici;  totuși „vorbim” de semeni…

Acestea fiind încheiate, într-un fel sau altul, urmează ce-i mai plăcut aleșilor, coalizarea adică. Revin cu câteva precizări absolut necesare pentru a înțelege coaliția, oricare ar fi ea. 

Ne întoarcem la latinescul verb coalescere,   compusul lui alere, a hrăni, cu supinul alitum, de unde  alimentum, aliment.  Compusul (cu supinul coalitum) de unde substantivul tardiv  coalitio, are înțelesul  de a se hrăni împreună, a se ghiftui împreună pentru a prinde puteri, iar apoi, politic, a se coaliza.

DEX scrie corect: „alianță între două sau mai multe state, grupări politice… încheiată cu scopul unei acțiuni comune”. Prin urmare scopul face coaliția care poate fi monstruoasă, de exemplu, după cum ne arată istoria națională. Scopul a fost atunci evident politic.

Iată însă că nu putem ocoli înțelesul etimologic al coaliției, astfel că eșecurile electorale recente sunt puse în mare măsură pe faptul că perdanții au mers pe linia laolaltă îmbuibării pentru a prinde puteri. 

Dar să nu fim naivi: nu înseamnă că următoarele coaliții vor guverna cu mațele goale, psalmodiind în fața icoanelor. 

ADDENDUM: ceea ce nu părea nici măcar imposibil, iată că s-a întâmplat, adică nimicirea, probându-se că suntem tărâmul oricărei posibilități dirijat de curte(zane). 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *